Molidul electronic de beton din Băneasa

Călătorii care pleacă din Bucureşti spre Nordul cel răcoros pot vedea, imediat ce trec de fântâna Mioriţa, pe dreapta, un molid gigantic care se înalţă falnic şi vertical undeva către Administraţia Lacurilor, Parcurilor şi Agrementului. Loc de parcare acolo nu e, dar dacă se mai întoarce vreodată, călătorul care l-a ţinut minte poate opri la Gara Băneasa şi se poate întoarce pe jos pentru a-l examina mai de aproape.

Urcând pe Podul Băneasa, sau să-i spun Pasajul Mioriţa, pentru că astăzi acesta este numele sub care-l cunosc mulţi, fotograful amator nu are nici o dificultate în a se orienta. Imensul molid -- sau brad, sau pin, sau ce fel de conifer or fi el -- domină peisajul feroviar cu autoritatea înălţimii sale.

Molidul electronic de beton din Băneasa -- vedere de ansamblu. (Fotografie de Alex Panoiu, pe Flickr)

Privit mai de a aproape, coniferul îşi vădeşte natura concretă, anume de beton, explicându-se-ntr-acest fel perfecta sa verticalitate şi alura rectilinie fără de compromisuri, ambele caracteristici nefiind ele deloc obişnuite printre fiinţele vii lăcuitoare pe aceste meleaguri Valahe. Odată cu vădirea betonului tulpinii se arată şi cauza sa finală, scopul sau ţelul existenţei sale: să poarte antenele necesare pentru ca oamenii Bănesei să-şi poată folosi telefoanele mobile pentru a vorbi la ele, ferindu-se astfel de tristeţea tăcerii.

Molidul electronic de beton din Băneasa -- detaliu. (Fotografie de Alex Panoiu, pe Flickr)

Molidul cel de beton este de fapt un turn celular estetizat, adică prefăcut astfel încât să nu zgârie ochii protipendadei Bucureştene care-şi află sălaşul în cel mai select dintre cartierele selecte. Operă de artă, nu altceva, şi atât de frumos! Cum numai un stâlp de beton poate fi, împodobit cu frunze aciculare false, în formă de perie de vase. Mari şi multe sunt minunile progresului uman, modern!