Science-fiction with the delicious flavor of a Chinese fairy tale — Cixin Liu’s “The Three-Body Problem”

The first thing I have to say about Cixin Liu’s “The Three-Body Problem” is that it is not only a good science-fiction novel, but also a good novel irrespective of genre: it transcends the limits of science-fiction and deserves a place on any reading list. The book benefits from an excellent English translation by Ken Liu, the author of “The Grace of Kings”, a fantasy novel which I had read with pleasure. The story is set (mostly) in the People’s Republic of China, from the violent beginnings of the Cultural Revolution in the late 1960s to the present day. The harsh realities and the complicated imaginary of the People’s Republic permeate the novel; as in all totalitarian states, the ideology and generally the political mythology and the associated rituals are quite often great forces of immediate and considerable practical importance. Fortunately the translator provides many footnotes (hyperlinked in the electronic version) to help the European or American reader understand the setting in its exotic details.

Now I don’t want to be misunderstood—this is a science-fiction novel; or possibly a fantasy novel, depending on where the reader places the boundaries between science-fiction and fantasy. The story could have been set in the Soviet Union, in the United Kingdom or the United States; but then it would have been a very different novel. The Chinese setting is important; moving the story to any other great country would have required considerable alterations in order to maintain an air of verisimilitude.

Some readers may be reluctant to accept certain more fantastic aspects of the story; one may observe a gradual progression throughout the novel from plain historical fiction, to ordinary science fiction, to hard science fiction, to mild fantasy, to mind-blowing fantasy; the perceived problem is that the mind-blowing fantasy elements are presented as if they were science fiction, and this is what I found somewhat grating in the final part of the book, where the fantastically fantastic elements agglomerate to create unforgettable images. I don’t know how to explain this better, other than to say that “The Three-Body Problem” is to science-fiction as “Hero” or “House of Flying Daggers” are to historical films: everything is amplified until the boundaries between science-fiction and fantasy melt into a haunting kaleidoscopic image.

(This review was posted on Goodreads on 5-Jan-2015.)

Casa Poporului de Ziua Republicii

De ziua Republicii, născută aşa cum s-a născut ea, să nu ne mai aducem acum aminte cum, fiind o dimineaţă însorită cu lumina rece şi tăioasă a iernii, am ieşit cu un fel de aparat de fotografiat să-i fac o poză Casei Poporului, sau, cum îi spun vremelnicii ei chiriaşi, Palatul Parlamentului, fiind ea un monument întru totul reprezentativ pentru geniul acestei Republici -- nesimţitoare, masivă în nemişcarea-i şi împodobită cu podoabele unor forme puţin înţelese, încă şi mai puţin apreciate şi aproape deloc internalizate în gândirea colectivă a naţiunii, ca un ideal terestru al unei minţi lipsite de idealuri şi fericite într-această lipsă.

Casa Poporului, fotografiată de ziua Republicii, în lumina rece a soarelui de iarnă. (Fotografie de Alex Pănoiu, disponibilă pe Flickr)

Soare şi cer senin, albastru cum numai iarna sau toamna târziu se întâmplă să fie în Bucureşti, vântul nu bătea aproape deloc, piaţa Constituţiei era aproape goală, condiţii bune, nimic de zis, obiectiv telefonic grandangular, luminos, şi un subiect atât de static şi plin de detalii: ce să mai spun? Am căutat eu să mă plasez fix pe axa clădirii, dar neavând teodolitul la mine nu am reuşit exact-exact, dar am fost aproape. Turişti erau câţiva, când nu sunt turişti să-i facă poze Casei Poporului? Asta a ieşit, asta e. A fost ziua Republicii.

Grigoraş fecior de ’mparat şi pasărea berbecului, de Alexandru Vasiliu

Povestea lui Grigoraş fecior de ’mparat a apărut în volumul de Poveşti şi legende al lui Alexandru Vasiliu, învăţător în Tătăruşii Sucevei, publicat de editura Cultura Naţională din Bucureşti în anul 1927, în cadrul seriei Din viaţa poporului român a Academiei Române. Această ediţie electronică reproduce aproape întocmai textul din 1927, numai cu puţine îndreptări ale unor vădite greşeli de tipar, înşirate la sfârşitul acestui articol; greşelile de tipar înşirate în Erata de la sfârşitul volumului reprodus au fost corectate tacit.

Cursivele, «ghilimelele franţuzeşti», (parantezele) şi notele de subsol sunt reproduse după original. Cuvintele culese cu cursive trimit la Glosarul din care aici am redat intrările referitoare la cuvintele din această poveste; parantezele indică intervenţii ale lui Vasiliu întru armonizarea graiului povestitorului cu uzul general; iar «ghilimelele franţuzeşti» semnalează reproducerea „drept cum se rosteşte“, după cum spune Alexandru Vasiliu în Prefaţa volumului:

Mă gândeam deodată să scriu aceste poveşti aşà cum se rostesc, adică în graiul satului; dar mi-am făcut socoteală că n’am s’o nimeresc, pentrucă iacă de ce: una că se cetesc greu, şi alta că nici nu mă pricep să le scriu cu toate semnele pe care le are ştiinţa la îndemână. Totuş în cursul povestei am scris câte un cuvânt, drept cum se rosteşte, gândindu-mă că cu asta nu fac greşală. Asemenea, la unele cuvinte — tipărite cu caractere cursive — le-am dat tălmăcire la sfârşit într’un mic glosar în ordine alfabetică. Am arătat şi variantele la poveştile mele din Tătăruşi, folosindu-mă de culegerile care le-am avut la îndămână.

(Alexandru Vasiliu, Poveşti şi legende, 1927;
în original într’un un mic glosar)

Unele intrări în Glosarul întocmit de Vasiliu servesc numai ca indice de personaje şi nume proprii; pe acestea nu le-am reprodus; am eliminat şi referinţele la numerele de pagină, care nu-şi au rostul într-o publicaţie electronică.

———————

18. Grigoraş fecior de ’mparat şi pasărea berbecului

Erà odată un împarat bogat peste samă. Intr’o noapte visază un vis că batăr că-i bogat de nu mai are păreche, şi-i mai mare peste toţi împaraţii, el nici un folos n’are să aibă pe ceea lume, până n’a face o biserică numai de lei şi leiţe. Că — ziceà omul cel ce i s’o aratat prin vis: — chiar împărăţia toată s’o dai de pomană, tot degeaba ţi-i; da’ de-i face biserica numai din lei şi din leiţe, apoi de-acolea două parale de-i da cuiva de pomană, au să fie primite înaintea lui Dumnezeu.

A doua zi se scoală împaratul şi spune visul celor trei feciori ai lui.

— Dă, tată — zic feciorii — dacă ţi s’o aratat prin vis aşà, şi dacă ai putere s’o faci, fă-o încalia.

Amù ’mparatul o catat un meşter şi meşteru-acela o făcut zidul tot — cum se cade — din lei şi leiţe — până la acoperiş. Da’ acoperişul, ori cum s’o năcăjit el, nu l-o putut face. Tot prin vis i s’o aratat împaratului, că până n’a aduce Pasărea berbecului s’o puie pe zid, nu găteşte biserica cèi frumoasă. Că pasărea a cântà, şi acoperişul, singur s’a lucrà.

Da’ de unde s’aduci tu pasărea berbecului?!

The Tale of Emperor Aleodor, by Petre Ispirescu, translated into English by Robert Nisbet Bain

Robert Nisbet Bain (1854–1909) was “a British historian and linguist who worked for the British Museum”, and “most prolific translator into English from Hungarian in the nineteenth century”, according to Wikipedia, the universal repository of knowledge about all knowable things, and even quibusdam aliis, as the saying goes. In 1896 he published a most delightful translation of several Turkish fairy and folk tales, which had been collected by the Hungarian folklorist Ignácz Kúnos.

To the Turkish tales “snatched from the burning” by Kúnos, Nisbet Bain appended “four semi-Turkish tales” from Petre Ispirescu’s Legends or the Tales of the Romanians: namely the tale of Emperor Aleodor, the tale of the Enchanted Hog, the tale of Prâslea the Strong and the Golden Apples, and that metaphysical gem of Romanian fairy tales, Youth without Age and Life without Death. Nisbet Bain recommends warmly Ispirescu’s book to the lovers of folklore, as “curious and original,  abounding as it does in extraordinarily bizarre and beautiful variants of the best-known fairy tales, a very natural result of the peculiar combination in Roumanian of such heterogeneous elements as Romance, Slavonic, Magyar, and Turkish”.

The magnificent Internet Archive has a digitized copy of the 1901 edition of Nisbet Bain’s Turkish Fairy Tales, with splendid illustrations by Celia Levetus (1874–1936). From this edition I reproduce the tale of Emperor Aleodor, curiously retitled by Nisbet Bain as “The Story of the Half-Man-Riding-on-the-Worse-Half-of-a-Lame-Horse”.

Comparing the Romanian text, graciously put online by Wikisource, with Nisbet Bain’s English text, one cannot but notice some peculiarities of the translation. Romanian readers will undoubtedly wonder why the half of a lame rabbit had to become the worse half of a lame horse, how did the horse-fly become an ant, and why did Nisbet Bain consider that he had to use old-fashioned English with “thou” and “thine” and “dost” and “mayest” when Ispirescu wrote in plain modern Romanian. In order for the reader to form an idea of the faithfulness of the translation here is a fragment from the original Romanian compared with the corresponding paragraph in Nisbet Bain’s English:

Aleodor voi să se codească oarecum, ba că trebile împărăției nu-l iartă să facă o călătorie așa de lungă, ba că n-are călăuz, ba că una, ba că alta; dară ași! unde vrea să știe pocitul de toate astea! El o ținea una, să-i aducă pe fata lui Verdeș împărat, dacă vrea să scape de ponosul de tâlhar, de călcător de drepturile altuia, și să rămâie cu sufletul în oase. Aleodor se știa vinovat. Deși fără voia lui, dară știa că a făcut un păcat de a călcat pe moșia slutului. Mai știa iară că de omul dracului, să dai și să scapi. Să n-ai nici în clin, nici în mânecă cu dânsul. Făgădui în cele din urmă să-i facă slujba cu care-l însărcina.

Aleodor would very much have liked to have got out of the difficulty some other way, as affairs of State would not allow him to take so long a journey, a journey on which he could find no guide to direct him; but what did the monster know of all that? Aleodor felt that if he would avoid the shame of being thought a robber and a trampler on the rights of others, he must indeed find the daughter of the Green Emperor. Besides, he wanted to escape with a whole skin if he could; so at last he promised that he would do the service required of him.

Nisbet Bain translates Făt-Frumos as Boy-Beautiful: it’s a well-found, reasonable translation. English-speaking readers will probably want to know how to pronounce the name of the protagonist; in Romanian it’s /ale.o'dor/. I’d say that the best English approximation is to pronounce it Aleodore, with -eodore as in Theodore.

These being said, without any further delay I present the tale of Emperor Aleodor by Petre Ispirescu, retold in English by Robert Nisbet Bain.

————————————

The Story of the Half-Man-Riding-on-the-Worse-Half-of-a-Lame-Horse

by

Petre Ispirescu

(Legende sau Basmele Românilor, 1874)

translated into English by

Robert Nisbet Bain

(Turkish Fairy Tales and Folk Tales, 1896)

Once upon a time, long long ago, in the days when poplars bore pears and rushes violets, when bears could switch themselves with their tails like cows, and wolves and lambs kissed and cuddled each other, there lived an Emperor whose hair was already white, and who yet had never a son to bless himself with. The poor Emperor would have given anything to have had a little son of his own like other men, but all his wishes were in vain.

At last, when he was quite an old old man, Fortune took pity on him also, and a darling of a boy was born to him, the like of which the world had never seen before. The Emperor gave him the name of Aleodor, and gathered east and west, north and south, together to rejoice in his joy at the child’s christening.
The revels lasted three days and three nights, and all the guests who made merry there with the Emperor could think of nothing else for the rest of their lives.

But the lad grew up as strong as an oak and as lovely as a rose, while his father the Emperor drew nearer every day to the edge of the grave, and when the hour of his death arrived he took the child on his knees and said to him:

Aleodor and the Emperor.
(Illustration by Celia Levetus)

“My darling son, behold the Lord calls me. The moment is at hand when I am to share the common lot of man. I foresee that thou wilt become a great man, and though I be dead my bones will rejoice in the tomb at thy noble deeds. As to the administration of this realm I need tell thee nought, for thou, with thy wisdom, wilt know how it behoves a king to rule. One thing there is, nevertheless, that I must tell thee. Dost thou see that mountain over yonder? Beware of ever setting thy foot upon it, for ’twill be to thy hurt and harm. That mountain belongs to the ‘Half-man-riding-on-the-worse-half-of-a-lame-horse,’ and whosoever ventures upon that mountain cannot escape unscathed.”

He had no sooner said these words than his throat rattled thrice, and he gave up the ghost. He departed to his place like every other human soul that is born into the world, though there was never Emperor like him since the world began. Those of his household bewailed him, his great nobles bewailed him, his people bewailed him also, and then they had to bury him.

Însemnare de foc mare şi jale ce au fost în Bucureşti

Astă noapte, 30 pe 31 ale lunii octombrie, anul 7524 de la facerea lumii, iar de la naşterea mântuitorului 2015, a fost un foc mare în Bucureşti pe uliţa Tăbăcarilor, de a ars cu totul un han de petrecere, numit cu nume Franţuzesc Colectiv, adică Împreună Reunit, aflat aproape de biserica tăbăcarilor din mahalaua Broştenilor, cu hramul Sfântului Nicolae, în saraiurile ce au fost înainte ale fabricii Bourul, care s-a numit apoi Pionierul şi în urmă părăsită fiind, în saraiurile sale au venit felurime de neguţători şi alte feluri de meserii, de şi-au făcut acolo cămări şi dughene.
      Adunaţi fiind acolo la petrecere mulţime de oameni tineri, feciori şi fete, care veniseră să-i asculte pe o ceată de muzicanţi care se numeşte Rămas-bun Greutăţii, dar după obiceiul acelor muzicanţi care cântă muzici subpământene de metaluri grele, pe Englezeşte spunându-se, adică Goodbye to Gravity, s-au aprins nişte facle de cele cu scântei, cum le spun Francezii artificii, fiind ele cele mai multe aduse din China, aşa cum e obiceiul la astfel de muzici, iar scânteile căzând pe scoarţele şi velinţele acoperitoare ale stâlpilor şi pereţilor şi bagdadiei acelei cămări, acestea au luat foc, aşa de repede arzând că bieţii oameni nici foc n-au apucat să strige şi focul şi era peste ei arzându-i, şi pe uşile strâmte cu greu putând ieşi, din 500 de oameni câţi erau, sau mai mulţi, 27 au murit şi alţi 146 sunt prin bolniţe şi spitaluri, mulţi fiind rău arşi de nimeni nu-i poate cunoaşte, şi nu se ştie dacă vor putea doftorii să le scape vieţile la toţi.
      Întâi-Stătătorul Ţării şi cu Marele Sfat au dat poruncă ca de obşte să se ţină trei zile de plângere şi jelire pentru sufletele arşilor, iar Marele Armaş a şi început cu grăbire cercetările ca să se afle cine este vinovatul de această grozavă întâmplare, cum de mult n-a mai fost în Bucureşti, de la focul cel mare de pe vremea lui Bibescu-Vodă, acum 168 de ani şi mai bine, însă nici atunci n-au fost atâţia oameni arşi, ca în această noapte fără noroc de dinaintea Halovinei, deşi pagubele au fost mari, arzând atunci ca la un sfert din oraş, şi averi pierzându-se şi două mii de case.

Altă mie de nume imaginare

O a doua listă de o mie de nume imaginare care pot fi folosite ca nume de personaje sau de locuri în povestiri, nuvele sau romane fantastice. Numele au fost generate automat de un program de calculator, altul decât scriptul Bash din articolul precedent. Numele sunt generate astfel încât să fie lesne de pronunţat şi să aibă un aspect oarecum Latinesc sau Grecesc Latinizat.

————————————————

• Nume masculine, seria I:
  
  Adroquoemo, Aemlaquus, Affus, Agemmex, Anaafo, Aommoes, Aseisus, Bazroevo, Boeburix, Brirroglalus, Buxicrus, Cadres, Castaus, Cebrex, Chaphlilaeus, Chelirex, Chicleunus, Chleius, Chullasas, Chuphanus, Cifquuccamro, Cifralcus, Cithyllus, Cucecrus, Cumeilo, Dibbiffo, Dimiodrus, Dojovolus, Domatrus, Dreirhandus, Drelijus, Druïseubo, Edeias, Efennus, Eiceiprus, Enyorhus, Erhus, Erxumus, Esrollus, Eufephix, Ezesacrus, Fafegus, Famelaeus, Fethannasrus, Filevas, Flacladax, Fograjorso, Frapoquo, Gephryphax, Gexesso, Gradcifursrus, Gycuphix, Gynno, Hitteuvitaeus, Hoemeso, Hoproebymo, Hrefartus, Hrytus, Hyllomtus, Hynenaeus, Hynnoschemchus, Iboeus, Ibviffapus, Ieucopquaeus, Iquutus, Jaegiserho, Japermotus, Joezex, Jurroethris, Jurso, Lacconaeus, Laurhulalax, Leauzus, Lioevo, Lissus, Lunoseo, Lupnesquedsus, Lutlammas, Maedeulefo, Mebnocus, Meucavus, Mlagrallo, Mlaugerlon, Mlephus, Mleuxobdibbus, Mlyus, Mogajagas, Mraffax, Mredobevix, Mridus, Mudrasus, Nabes, Nadius, Naulefchus, Neglenus, Neizechlus, Nelnonnitus, Nesigix, Neudratrus, Nifopro, Nimgedes, Nobbengas, Noglo, Novedco, Nucarsax, Nuddousus, Nycrueton, Obmemus, Odquulquax, Oefedis, Ofelnino, Ofidicnax, Ofquaclus, Ollesjammox, Ololsemas, Ommon, Oogox, Ootus, Opaegopus, Orircesso, Osquosvex, Ossoethrus, Ottalaeus, Oüchix, Pefillus, Peninus, Pexus, Phaefuthacro, Phirrhavus, Phoxojox, Phuzoeus, Pichosus, Pluchilottus, Poelafvas, Pophydolro, Prycrebathus, Pupellex, Quannoëffix, Ralaeus, Rataüus, Remmuchlus, Resisus, Retcapron, Revaxo, Rhaudino, Rheidegrytris, Rheirhoto, Rhycetlax, Rilurrus, Rimmozraeus, Roccus, Rofasrotrox, Rogouganix, Roppas, Sadissus, Saequogachax, Sanochrugquus, Secycloglex, Sellius, Seuslijus, Seutaso, Sinorrus, Sircloznax, Slibodecus, Slicyllachax, Slocdeimex, Soelynus, Sreïnzoplax, Srulujuthus, Srunacrias, Sutanus, Suztelo, Tepmucimmox, Tetlusnyso, Teumazquaethex, Thlatis, Threchimtecho, Threfiricus, Thudisus, Thuexex, Trollilus, Trorhessus, Tynon, Ubtrolymron, Udoeucus, Uzamus, Vivix, Vonuco, Vosarrus, Vulaelus, Vulephaeus, Vurenix, Xaulammus, Xeouthus, Xunnomo, Zladpus, Zommelix, Zraudoxex, Zresichunis, Zrosbeisacrix.
  
  

1000 de nume imaginare

O listă de o mie de nume imaginare care pot fi folosite ca nume de personaje sau de locuri în povestiri, nuvele sau romane fantastice. Numele au fost generate automat de un script Bash, dat spre studiu şi reutilizare la sfârşitul acestui articol. Numele sunt generate astfel încât să fie lesne de pronunţat şi să aibă un aspect oarecum Latinesc sau Grecesc Latinizat.

————————————————

Abequesfa Abiquacus Abirroclia Acagentix Aclyttae Adaddaea Adiquifix Adiquis Adirorus Adizidii Aduquos Aesmuquilus Aetronvefus Aggamdota Aggofae Agimudes Agoricrus Agrevines Agruffus Ajajazus Alasmaea Allauchus Alodagan Aloxamfus Alupumaco Amesepus Anfaquosraea Anozijabis Aparavius Aquatabavius Aquatela Aquaxo Aranadis Arracates Arudustes Asdulo Atalan Atequixes Attisso Aucichefus Audocizan Ausirysmus Ausobelasra Auvoxunacex Axetufres Azegigofraea Azollapius Azrudurofo

Balemura Balumtus Barucius Baslia Batedaretes Bebechis Bebomusines Befafulades Begetax Belutides Berupraea Bevochetes Bibaa Biclys Bifrusquo Bigaezequotes Bilelides Binsaxia Bisfomesra Bispunuja Bogequos Bolaslus Bombara Bomidro Bonvama Borincia Bosvincines Botocuto Bouricraea Buclaquamdus Bufivus Buglerigides Bumvaega Bupechaea Buphychia Bustas Butitrus Butomabbaa Buxifus Buxuffotes Bychinzes Byciphraea

Cadaxen Cajae Cajozis Cancaea Cantusnus Caquagondines Cebis Cefobix Cegotra Celengis Cengazius Cenqua Cererosmius Ceriva Cesmox Cevilates Cexes Cezegix Cichosmines Cifria Cigius Cilucites Cimespis Cinendotes Cinuttia Citollys Civimfia Cizysphis Cocumquo Codox Cogga Colibius Conso Coppaufo Corrus Corudebus Cozaza Cucudemfix Cudozlius Cunado Cunedilen Cunfitoxius Cuttia Cuttirraea Cuvobus Cyncophan Cyphlen