Între Bulevardul Unirii la nord, Bulevardele Mărăşeşti şi Octavian Goga la sud, Bulevardul Mircea Vodă la vest şi Strada Nerva Traian la est se întinde un teren de 10 hectare pe care în amurgul demonic al Epocii de Aur, cea pe care cu mândrie noi românii o numeam Epoca Nicolae Ceauşescu, începuse să se construiască Centrul de Creaţie şi Cultură „Cântarea României“.
Spre deosebire de alte dinoproiecte edilitare ale comunismului valah târziu, Centrul de Creaţie şi Cultură „Cântarea României“ nu a lăsat în urmă colonade grandioase, ci numai nişte fundaţii imense, betoane faraonice demne de Amintirile din Viitor ale lui Erich von Däniken. De douăzeci de ani şantierul zace abandonat de oameni : o rezervaţie naturală involuntară în centrul Bucureştiului.
Laturile de vest şi de sud sunt apărate de ziduri, diferit construite. Latura de vest este apărată de un zid format din blocuri de beton, iar latura de sud este protejată de un zid continuu. Latura de nord are un gard de plasă de sârmă pe jumătatea vestică şi un zid format din blocuri de beton pe jumătatea estică. Latura de est nu este propriu-zis protejată, dar între şantier şi Strada Nerva Traian se află nişte barăci prăpădite, rămase probabil de pe vremea când şantierul era activ. În colţul sud-vestic barăcile adăpostesc un service şi o spălătorie auto.
Se poate intra în parcul natural „Cântarea României“ prin mai multe locuri. Dinspre sud-est, pe lângă spălătoria auto, accesul este liber şi se poate intra şi cu maşina : ceea ce se şi întâmplă. Dinspre vest se poate intra, numai cu piciorul, printr-o strungă între două dintre blocurile de beton care constituie zidul. Dinspre nord-vest se poate intra prin generoasele găuri în gardul de sârmă.
Înspre colţul nord-vestic se întinde o amplă suprafaţă betonată, înconjurată de pădure. După ploaie se formează bălţi în care trăiesc batracieni şi altele. Pe alocuri, aria de beton atinge zidul apusean al şantierului, construit după modelul roman, cu un nucleu de pământ bătătorit între două feţe de beton. Dincolo de zid se văd fosta viitoare Bibliotecă Naţională spre vest şi Tribunalul Bucureşti (fostul Magazin Junior) spre nord-vest.
Colţul nord-vestic al şantierului Centrului de Creaţie şi Cultură „Cântarea României“. (Fotografie de Alex Pănoiu)
În marginile de est şi de vest ale fostului şantier terenul se află la nivelul străzilor din jur, dar cea mai mare parte a terenului este mult sub nivelul străzii, aşa cum îi stă bine unei fundaţii. Pe orice suprafaţă neacoperită de beton cresc copaci sau trestii, aşa că trecătorului i se oferă priveliştea încântătoare a unei păduri scufundate într-o falie tectonică şi temporală.
Între suprafaţa betonată din partea de vest a obiectivului şi zona fundaţiilor scufundate se află o perdea de pădure sălbatică, străbătută de un scurt drum forestier care coboară abrupt.
Coborârea spre teribilele fundaţii. (Fotografie de Alex Pănoiu)
Odată trecut de perdeaua de pădure care străjuieşte marginea răsăriteană a complexului, în faţa turistului curios se deschide o imensă privelişte plină de nostalgie. Beton şi fier cât vezi cu ochii.
Complexul de fundaţii văzut din marginea vestică. (Fotografie de Alex Pănoiu)
Zidul de sud are aspectul unei fortificaţii care protejează o escarpă adâncă. Zidul nu este rectiliniu, ci, ca o fortificaţie adevărată, urmează un traseu crenelat, de parcă arhitectul ar fi fost urmărit de planurile fascinante ale fortificaţiilor lui Vauban. Copacii deşi îşi înalţă coroanele dincolo de zidul care poartă mulţime de plante agăţătoare.
Zidul de sud al fostului şantier, văzut de pe Bulevardul Mărăşeşti.(Fotografie de Alex Pănoiu)
Din loc în loc, o spărtură în frunzişul cel verde îngăduie privirii să cuprindă imensitatea proiectului abandonat. Structuri misterioase, unele coborând sub nivelul câmpiei de beton semănată cu fier, altele înălţându-se anevoios deasupra, atrag ochiul şi mintea de parcă ar ascunde cine ştie ce înţelesuri de nepătruns. În depărtare, pe marginea de miazănoapte se vede o scară, finisată, gata să poarte paşii mulţimilor : dar nu duce nicăieri, nu vine de niciunde.
Privire asupra complexului de fundaţii de pe zidul de sud. (Fotografie de Alex Pănoiu)
În colţul de sud-est al opritelor lucrări se ridică douăsprezece coloane cu secţiune pătrată, probabil stâlpi care urmau să susţină o structură care nu a mai apucat să apară. Coloanele, unele mai scunde, altele mai înalte, sunt aşezate pe trei rânduri şi un sfert, ca pentru un templu al discordanţei : primul rând are trei coloane pe patru locuri ; urmează două rânduri complete de câte patru ; apoi, o coloană stingheră pe al patrulea rând. În spatele lor creşte papură ; o movilă absurdă îşi înalţă spinarea rotundă. În fundal, turnul de sticlă albastră al Camerei de Comerţ, ruinele pseudoneoclasice ale fostei viitoare Biblioteci Naţionale şi Tribunalul cu antedente comerciale.
Coloane în colţul de sud-est al şantierului împietrit.
(Fotografie de Alex Pănoiu)
Prin Hotărârea Guvernului nr. 373/2004, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 1079/2005, „se schimbă denumirea amplasamentului obiectivului de investiţii abandonat, situat în municipiul Bucureşti, Bd. Unirii, sectorul 3, din «Centrul de Creaţie si Cultură - Cântarea Romaniei» in «Esplanada»“ şi „se aprobă programul prioritar de reconversie funcţională a acestuia şi de finalizare a construcţiilor existente“, cheltuielile de finanţare urmând să fie suportate din „prevederile bugetare aprobate Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, în condiţiile legii“ ; semnează primul-ministru şi contrasemnează miniştrii transporturilor, lucrărilor publice şi finanţelor publice.
Cât de prioritar s-a dovedit a fi programul de reconversie funcţională se vede.
Pe 17 septembrie 2008, Evenimentul Zilei a publicat un articol semnat de Dollores Benezic (superb nume), cu titlul „Oprescu trebuie să aleagă între moartea căprioarei sau a Esplanadei“. De acolo aflăm că :
- Proiectul Esplanada City Center ar urma să fie realizat de firma maghiară TriGranit, care ar primi terenul cu pricina în concesiune pe 49 de ani.
- Cam jumătate din cele 10 hectare de teren se află de fapt (adică, în România, în principiu şi pur teoretic) în proprietate privată, iar proprietarii respectivi încă n-au semnat nimic.
- Oprescu, primarul general al capitalei europene a Ţării Româneşti, ar vrea ca în locul Cântării României să se facă un parc, dar însăşi curăţarea terenului de fundaţiile ciclopice (sau, cum vom spune peste două sute de ani, „descărcarea de sarcini arheologice“) ar costa scump.
Esplanada City Center will offer a unique cultural centre in Romania involving a national concert hall and a multifunctional cultural space. For this project implementation, the public private partnership seemed as the ideal financing option.
The project will create thousands of construction jobs and thousands of full time employment opportunities. The Esplanada will be the new symbol of Bucharest and Romania’s future as a new city center, a place of life, 24 hours per day.
- Commencement of construction: 2009
- Project opening: 2012
- Investment in million Euro: 1,000
- Gross buildable area (m2): 880,000
- Function: retail and entertainment, office, residential, cultural
- Designer: Murphy & Jahn
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu