Fapte diverse de la 1880

Pentru amuzamentul acelora dintre dumneavoastră care se gândesc uneori cu nostalgie la vremurile cele de demult, reproduc câteva fapte divese din revista Familia, anul XVI (1880) nr. 97, joi 18 (30) decembrie, Oradea-mare (Nagyvárad). „Proprietaru, redactoru respundĭatoru şi editoru : Iosif Vulcanu. Cu tipariul lui Eugeniu Hollósy in Oradea-mare. 1880. Strad’a principala nr. 274.“

Am păstrat neschimbată ortografia originală ; cel mai important e să țineți minte că u final este mut, iar a final se citește ă, și numai dacă are un accent sau este precedat de un apostrof trebuie citit a. Textul este reprodus fără modificări ortografice sau de vocabular.

Nagatiulu, de S. Fl. Marian

Pe când pregăteam ediţia electronică a Povescilor noue pentru copii ale Constanţei de Dunca-Schiau mi-am propus să o însoţesc un glosar în care să fie explicate numele proprii şi comune pe care eu unul nu le cunoşteam. Unele s-au dovedit foarte uşor de găsit, altele mai greu -- cine ştia că pilă înseamnă, printre altele, minge ? -- dar cel mai greu a fost să aflu cine a fost Nanianu.

În povestea „Scroafa şi lupul“, Constanţa de Dunca-Schiau îl pomeneşte pe acest Nanianu:

Am uitat să vă zic, dela început, că onorabila fiinţă de care vorbim a fost clasificată de toţi naturaliştii, dela Buffon, Cuvier, Linné pănă la Nanianu între pachiderme, adecă rîmătoare copitate, că numele seu oficial este „porc de genul femenin sau scroafă.“

Serviciile omniscientului Google mi-au îngăduit până la urmă să aflu că Basile Nanianu a fost autorul unei serii de manuale de Istorie Naturală „pentru usulu invetiamentului secundariu de ambele sexe, cursulu inferioru“, pare-se bine cunoscute în epocă, adică-ntr-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Dar până să găsesc Bibliografia Naţională Retrospectivă publicată de Biblioteca Academiei, am dat de un delicios număr 40 din săptâmalul Amiculu Familiei, volumul IV (1880), publicat la Gherla de Niculae F. Negrutiu (probabil Negruţ),  „Proprietariu, Editoru si Redactoru respundietoriu“ al „diuariului“, şi pus pe Internet prin strădania BCU Cluj ; numele lui Nanianu apare în acest număr citat într-o notă de subsol la articolul „Nagâţul“ de S. Fl. Marian.

Ceea ce mi-a atras atenţia a fost ortografia folosită de articolele din ziar. Ca orice utilizator pasionat al limbii Româneşti, ştiam aşa pur teoretic că, într-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a fost pentru scurt timp semi-oficială o ortografie cu litere latine aproape complet lipsită de diacritice. Ca oricărui informatician din generaţia mea, asta nu mi s-a părut deloc bizar : doar am citit fără nicio dificultate (sau, mă rog, fără mare dificultate) mii de pagini scrise fără diacritice, cu a în loc de ă sau â, i în loc de î, s în loc de ş şi t în loc de ţ. Şi, pentru păcatele mele, continui să citesc astfel de texte, introduse de varii concetăţeni de-ai noştri. Dar ortografia Amicului Familiei din 1880 este mult mai spectaculoasă.

Iată un scurt fragment, ca exemplu introductiv. N-aveţi teamă, veţi găsi mai jos întregul articol de S. Fl. Marian, în toată gloria-i ortografică, memorialistică şi folcloristică.

Amiculu Familiei, 1880    Afara de acestea traditiuni de trista memoria, afara de aceste reminiscentie, cari ne amintescu de tempurile cele grele si viforóse in cari au petrecutu stramosii nostrii, mai au Românii inca si urmatórele datine si credintie despre Nagati.    Candu copii striga fórte tare si li vócea fórte tîuitóre si patrundiatóre, atunci indatinéza Românii din Bucovin’a ai numí „Nagati“. Ei dicu : „taci Nagatiule numai strigá atat’a — ca m’ai asurditu !“ Candu unu copilu racnesce dicu éra-si cà „striga cá unu Nagatiu !“    Acestea suntu datinele si credintiele româniloru despre Nagati !

2013    Afară de acestea tradiţiuni de tristă memoriă, afară de aceste reminiscenţe, cari ne amintesc de tempurile cele grele şi viforoase în cari au petrecut strămoşii noştri, mai au Românii încă şi următoarele datine şi credinţe despre Nagâţi.    Când copiii strigă foarte tare şi li-i voacea foarte ţiuitoare şi pătrunzătoare, atunci îndătinează Românii din Bucovina a-i numi „Nagâţi“. Ei zic : „taci Nagâţule nu mai striga atâta — că m-ai asurzit !“ Când un copil răcneşte zic eară-şi că „strigă ca un Nagâţ !“    Acestea sunt datinele şi credinţele românilor despre Nagâţi !

Ţiganozaurul şi rostul presei

Trebuie să recunoaştem că Géraldine Garcia are o fărâmă de geniu. Numele de Atsinganosaurus, pe care l-a dat genului de titanozaur pe care l-a descoperit în Gresia cu Reptile de la Velaux, este spectaculos. Atsinganosaurus, adică ţiganozaur : să nu mai spună nimeni că paleontologia nu este plină de umor.

Dar presa Valahă a aflat ! Nimic nu-i scapă privirii agere a jurnalistului Românesc !

• Antena 3, 25 august 2012 : „Francezii au descoperit « dinozaurul ţigan ». Care este legătura cu România“. Antena 3 declară a că a preluat o ştire dată de agenţia France Presse, conform căreia ar fi vorba de o specie „nou-descoperită“ de dinozauri ierbivori (cu i, pentru că jos corectorii !).
• Evenimentul Zilei, 26 august 2012 : „Francezii ne umilesc din nou. Au descoperit « dinozaurul țigan, văr cu cel din România »“. Articolul informează că „într-un sit paleontologic situat în Aix-en-Provence, în sud-estul Franţei, s-au descoperit fosilele unui dinozaur Atsinganosaurus Velauciensis, din familia titanozaurilor“ (corect ar fi fost Atsinganosaurus velauciensis, cu litere cursive şi cu numele specific scris cu literă mică, dar de, este Evenimentul Zilei) şi că „dinozaurul a fost ierbivor“ (aşa, ierbivor, cu i, ca şi în ştirea Antenei 3). Spre deosebire de Antena 3, EVZ nu are nici minimul bun-simţ să spună de unde a aflat de ţiganozaur.
• Şi de aici multe alte organe şi organele de presă iau noutatea şi o repetă papagaliceşte ca nişte papagali.

În fapt şi-n realitate, articolul prin care Géraldine Garcia, Sauveur Amico şi colegii lor au anunţat descoperirea bietului ţiganozaur, „A new Titanosaur genus (Dinosauria, Sauropoda) from the Late Cretaceous of southern France and its paleobiogeographic implications“, a apărut în Buletinul societăţii geologice franceze, vol. 181 nr. 3, din luna mai a anului 2010. Două mii zece. Acum doi ani şi mai bine. Şi, după cum ne informează Wikipedia, fântâna tuturor cunoştinţelor, a celor care-s adevărate şi a celor care nu-s, „le nom générique Atsinganosaurus est dérivé du grec τσιγγάνος (tsingános) ou αθίγγανος (athínganos), les deux signifiant « tzigane » car l'espèce a peut-être migré de l'est vers l'ouest, et velauciensis d'après le lieu de sa découverte, Velaux - La Bastide Neuve“. Nu traduc pentru că, după cum ştim cu toţii, România este un pays francophone.

Tot Wikipedia, săraca, ne oferă şi un indiciu de la care am putea pleca într-o-ncercare de a reconstitui ştirea originală. Articolul din Wikipedia franţuzească citează, aiurea-n tramvai cum e obiceiul pe Wikipedia, dar citează, un articolaş din bine-cunoscutul ziar Răcnetul Marsiliei, pardon, La Marseillaise, intitulat „Voilà l’atsinganosaurus“ (24 august, cu o zi înainte de bomba Antenei 3). Dincolo de titlul nepotrivit, articolul e scris binişor, şi explică despre ce e vorba : joi, 23 august, echipa de paleontologi condusă Géraldine Garcia a ţinut o conferinţă de presă la Velaux pentru a marca încheierea săpăturilor din situl Grès à Reptiles. Cu această ocazie, echipa de paleontologi a trecut în revistă descoperirile făcute în 10 ani de săpături, printre care ţiganozaurul a figurat la loc de cinste, ca fiind singurul element cu adevărat notabil printre crocodilii comuni şi ţestoasele mai degrabă ordinare.

Să reconstituim firul întâmplărilor:

1. În 2002 sau 2003 (depinde de unde citim), Géraldine Garcia şi colegii ei încep săpăturile la Gresia cu Reptile, comuna Velaux, lângă Aix-en-Provence, judeţul Bouches-du-Rhône, statul Franţa.
2. Prin 2009, ei descoperă rămăşiţele pietrificate ale unui dinozaur, care se dovedeşte a fi o specie nouă şi chiar un gen nou de titanozaur.
3. În 2010, Buletinul societăţii geologice franceze publică articolul în care noul gen şi noua specie sunt descrise şi denumite Atsinganosaurus velauciensis.
4. Pe 23 august 2012 şantierul paleontologic este declarat închis, şi cu această ocazie echipa de paleontologi ţine o conferinţă de presă la Velaux, în care prezintă rezultatele muncii lor de 10 ani, printre care, desigur, şi ţiganozaurul.
5. Conferinţa de presă este reflectată de ziarul local La Marseillaise printr-un articol apărut pe 24 august. Conţinutul articolului e cât se poate de corect, dar titlul său,  „Voilà l’atsinganosaurus“, dă impresia că descoperirea este recentă.
6. Agenţia France Presse prelucrează lejer textul, introducând ideea că numele de ţiganozaur se datorează  „afinităţilor cu verii săi din România“ (ah unde-ar mai fi Franţa fără vorbe de duh). Anunţul de presă este preluat de Le Figaro etc.
7. Pe 25 august ştirea ajunge şi la Bucureşti, unde, pe fondul crizei economice, penuria de simţ al umorului face ca presa Valahă să declare că ne aflăm în faţa unei umilinţe naţionale.

Şi unii se mai întreabă de ce tot mai multă lume consideră că valoarea celor mai multe organe de presă tradiţionale este nulă sau poate chiar negativă.

În încheiere, semnalez că în urma unei discuşii savante forumiştii de pe ComputerGames.ro au găsit cea mai probabilă cauză a dispariţiei ţiganozaurului : „a murit de foame că nu a găsit fiare vechi pe care să le vânda ca să-şi cumpere frunze sau whatever“. Tot acolo, şi niciunde în vreo altă publicaţie, se face observaţia de bun-simţ că  „nu există dinozauri ţigani, ci numai dinozauri de etnie Romă“ ; atrag pe această cale atenţia Comisiei Internaţionale de Nomenclatură Zoologică asupra gravei incorectitudini politice şi o însemn stăruitor să depună toate eforturile necesare pentru ca în cel mai scurt timp posibil numele genului să fie schimbat în Rromasaurus.

Calitatea certificării provenienţei originii

E-ntr-unul din lifturi un afiş care-i face reclamă unui restaurant unde se serveşte mâncare din  carne de vită de rasa Angus cu păr roşu. Afişul e frumos colorat, restaurantul are inspirata lozincă Meat me!, rasa Scoţiană Angus e renumită pentru calitatea cărnii, cui îi place carnea un picuţ mai grasă, aşa că totul e bine, frumos, curat, ecologic şi civilizat, cu excepţia respectului pentru limba Românească, care lipseşte, neaflându-se el, respectul, în înzestrarea copywriterului, nici a corectorului, şi nici a responsabilului cu publicitatea de la Red Angus.

Mai întâi că în anul de la facerea lumii 7520, iară de la naşterea Mântuitorului 2012, reclama cu pricina încă-ndrăzneşte să scrie fără diacritice, ca pe timpurile cele de tristă amintire de dinainte de Windows 3.11 for Workgroups for Central and Eastern Europe şi Adobe Type Manager. Iată, stimate cetitoriule, cum scrie Angus cel Roşu:

Carne a carei origine provine tocmai din Statele Unite ale Americii, indeplinind criteriile inalte de calitate a certificarii, USDA Choice, recunoscuta pe plan international ca fiind de top.

În al doilea rând textul e stupid. De ne-nţeles. Fără sens. Varză. Culmea-ncâlcelii ideatice.

Cum de poate cineva să-ghesuie atâtea greşeli semantice şi gramaticale în numai patru rânduri nu pot pricepe. Cum de acel cineva este angajat să scrie nu pricep nici atât. Să vedem:

• Carne a cărei origine provine tocmai din Statele Unite ale Americii...
  
  (1) Originea provine din SUA? Cum adică? Dacă originea provine din SUA, unde e ea acum? Au adus la Bucureşti originea cărnii? Dar carnea, de unde o aduc?
  
  Pentru cetitorii mai puţin deprinşi cu limba Română, corect era: carne originară tocmai din Statele Unite; sau, şi mai bine, mai aproape de limba vorbită, carne adusă tocmai din Statele Unite; sau eventual, dacă este cazul,  carne de origine din Statele Unite.
  
  
• ...a cărei origine..., îndeplinind criteriile înalte de calitate a certificării...
  
  (2) Deci originea cărnii îndeplineşte criteriile de calitate a certificării. Hm. Originea e un fel de certificare? Ce e aceea calitatea certificării? Altele cărnuri au certificare de slabă calitate?
  
  Pentru cetitorii mai puţin deprinşi cu limba Română, corect era: îndeplinind criteriile înalte de certificare a calităţii. Fără a uita de înlocuirea tâmpeniei despre originea care provine aşa cum s-a arătat la punctul precedent.
  
  
• ...criteriile înalte de calitate a certificării, USDA Choice,...
  
  (3) Virgulele sunt bune! Să punem cât mai multe! Stimate copywriter, USDA Choice este numele setului de criterii de certificare a calităţii (nu de calitate a certificării, stimate copyriter!). Ia să vedem, cum o fi mai bine:
  
  
  • conformându-se standardului de reprezentare a caracterelor, ISO 8859-16, sau
    conformându-se standardului de reprezentare a caracterelor ISO 8859-16?
    
    
  • practicând sistemul tradiţional de gimnastică al pustnicilor, yoga, sau
    practicând sistemul tradiţional de gimnastică al pustnicilor yoga?
  
  Pentru puncte suplimentare se cere discutarea deosebirilor dintre cele două exemple şi compararea lor cu cazul discutat.
  
  
• Carne a cărei origine..., îndeplinind criteriile..., recunoscută pe plan internaţional ca fiind de top.
  
  (4) După toate regulile limbii Române ne-am aştepta la un verb, ceva acolo, care să termine fraza. Să-i dea o formă. Sigur că în textele de reclamă nu e nevoie neapărat de un verb, în regulă, dar atunci ce caută gerunziul îndeplinind? Îndeplinind nu poate fi decât un complement (răspunde la întrebarea cum?), dar complementul cui? Al nimănui!
  
  (5) Pe de altă parte, cine este oare recunoscută? Carnea sau originea? În mintea copyriterului este, cred, carnea. În textul comis de mânuţa copywriterului limba Română ne îndeamnă să citim că originea este recunoscută "ca fiind de top".
  
  (6) Şi apoi ce-i cu topul acela? În limba Română sunt două cuvinte top: top¹ care înseamnă pachet (de exemplu, top de hârtie) şi vine din limba Turcă şi top² care înseamnă clasament (de exemplu, topul cântecelor mobilizatoare) şi vine din limba Engleză. Baiul e că nici unul nu se potriveşte: nici carne recunoscută ca fiind de pachet, nici carne recunoscută ca fiind de clasament nu au nici o noimă.
  
  (7) Pe deasupra, recunoscută ca fiind x este o stângăcie de neiertat pentru un copywriter. E rudă cu se datorează faptului că. E o formulare prolixă care nu arată decât că vorbitorul a chiulit de la orele de Dezvoltarea Vorbirii din clasele întâi şi a doua.

Şi până la urmă, se pot întreba unii dintre dumneavoastră, mai ales din aceia care sunt mai puţin deprinşi cu limba Română, cum ar fi fost bine? Nu ştiu, nu sunt copywriter. Dar pot încerca:

Carne originară tocmai din Statele Unite ale Americii, care îndeplineşte înaltele criterii de certificare a calităţii USDA Choice şi care se află printre cele mai apreciate în întreaga lume.

Dacă asta o fi vrut reclama să spună, pentru că i-atât de-ncâlcită că nu pot fi sigur. Aşa că am pozat afişul şi l-am pus aici, spre ştiinţă şi luare aminte. Copywriteri, nu uitaţi! Unii chiar citesc ce scrieţi!

Placidprop

Mergeam eu liniştit la vale pe Ştirbei Vodă, cu gând să trec prin Cişmigiu ca să ajung la pod la Izvor, când ce-mi văd ochii atârnat pe calcanul unuia dintre blocurile acelea cortină de pe Luterană ? Un afiş de propagandă uriaş, de o platitudine exemplară, redactat într-o păsărească de excepţie, atât de placid în lipsa-i de conţinut încât nu m-am putut ţine să nu-l popularizez aici.

Iată-l în întreaga-i lipsă de glorie.

Afişul conţine (1) un antet prin care se aduce cuvenitul tribut birocraţiei Evropeano-Valahe, (2) o ilustraţie menită să atragă atenţia şi (3) un text de propagandă, din nefericire complet neinteligibil.

1000 de erori din „cultura generală“

În anul de graţie 2009 a apărut la Editura ALL Educaţional cartea 1000 de erori din „cultura generală“ de Christa Pöppelmann în traducerea Iuliei Ionescu. Este o lucrare extraordinară: nu numai că exersează cunoştinţele de cultură generală ale cititorului, dar pe deasupra oferă şi o nesecată sursă de amuzament şi poate constitui fundamentul unui antrenant joc de societate -- cine poate ghici despre ce era vorba în orginalul german al vreunui paragraf măcelărit crunt de nemiloasa traducătoare.
Încă din secolul al patrulea după Cristos proliferarea traducerilor mizerabile îi adusese la disperare pe cititori:

Vt enim cuique [...] in manus uenit codex [...] et aliquantulum facultatis sibi utriusque linguae habere uidebatur, ausus est interpretari.
Pentru că [...] oricine în mâna căruia a ajuns o carte [...] şi care cunoştea cât de puţin ambele limbi s-a-ncumetat să dea o traducere.

Fericitul Augustin, De doctrina christiana, 2.11.

Nu-mi vine să cred că Iulia Ionescu este o fiinţă omenească, pentru că nici o fiinţă omenească nu poate chinui în aşa hal o carte fără să i se rupă inima de jale. Cred că Iulia Ionescu este numele de cod pe care Editura All îl foloseşte pentru Google Translate.

Cartea este o formată din şapte capitole (Istorie, Ştiinţe, Cultură ş.a.), fiecare dintre ele cuprinzând un şir de secţiuni de mici dimensiuni; fiecare secţiune poartă un titlu care reprezintă o idee greşită, urmat de o explicaţie de unul sau două paragrafe care prezintă situaţia reală. Iată un exemplu ilustrativ pentru calitatea traducerii:

Iulia Ionescu scrie:		Cum ar trebui de fapt să fie:
Călăreţii aveau cai		Cavalerii aveau cai Este de fapt vorba de cavalerii romani, membrii ordinului ecvestru (ordo equester), care formau clasa mijlocie a societăţii romane.
În timpul Imperiului Roman călăreţul era un reprezentant al clasei mijlocii. Iniţial, se referea la cavaleria armatei. Pentru a fi admis, acesta trebuia să dispună de banii necesari pentru a cumpăra unul sau doi cai, un sclav şi armele necesare. Mai târziu, o anumită avere era de ajuns pentru a deveni călăreţ. Deoarece nobililor patricieni le-au fost interzise afacerile comerciale şi afacerile cu bani, începând cu anul 218, mulţi dintre călăreţi s-au îmbogăţit ca furnizori ai armatei, ca bancheri sau ca agenţi imobiliari.		Călăreţul era un reprezentant al clasei mijlocii: corect ar fi „cavalerii reprezentau clase mijlocie“. Acesta trebuia: cine e „acesta“ numai Iulia Ionescu ştie. O anumită avere era de ajuns: întotdeauna şi pentru orice scop, „o anumită avere“ e de ajuns. Nobililor patricieni le-a fost interzis: de fapt, senatorilor (care puteau fi atât patricieni cât şi plebei) le erau interzise cămătăria şi comerţul maritim. Anul 218: e vorba de 218 î.e.n., când prin plebiscitul Claudian anumite activităţi comerciale le-au fost interzise senatorilor şi fiilor acestora. Agenţi imobiliari: e un anacronism superb. În realitate, desigur că rapacii cavaleri îmburgheziţi nu erau agenţi imobiliari, ci proprietari de blocuri de locuinţe pe care le închiriau.

Feriţi-vă de această carte.

Bomboane “Consuelo” Romantica

Ingrediente: glazură de cofetărie (zahăr, grăsime vegetală, lapte praf, emulgator -- lecitină, aromă identic naturală), talaş de cocos, zahăr, grăsime vegetală, miez de alune de pădure, făină de grîu c/s, lapte praf degresat, aromă de frişcă identic naturală, divin, praf de ou, ulei vegetal, sare, acidifiant -- acid citric, agent de afînare -- bicarbonat de sodiu, alcool etilic, aromă de vanilină identic naturală.
Fabricat în Moldova
Combinatul de panificaţie din Chişinău “Franzeluţa”, fabrica de pîine nr.4, mun. Chişinău, str. Uzinelor 1/1.

Note:

• talaş de cocos (reg.): fulgi de cocos.
• divin (reg.): coniac.
• aromă de vanilină: greşit în loc de vanilină sau aromă de vanilie. Vanilina (3-metoxi-4-hidroxibenzaldehida) este principalul compus din esenţa de vanilie; vanilina sintetică se foloseşte pe scară largă în loc de extractul natural de vanilie.