Maşini de epocă

Ce este o maşină de epocă?

Întrebarea mi-a devenit importantă când mi-am dat seama că Dacia 1100 este considerată o maşină de epocă. Dacia 1100! Primul autoturism românesc! Mai mult decât atât, primul autoturism cu care-mi amintesc să fi mers, de la Bucureşti la Braşov, în epoca de aur a copilăriei!

Nu mai ştiu de ce mă luase tata la Braşov, dar mi-amintesc cât de bucuros am fost când am aflat că vom merge cu maşina. Şi nu cu orice maşină, ci o ultramodernă Dacie 1100, care pe timpul acela era vârful culmii industriei Româneşti de autovehicule. Mi-amintesc că am plecat de acasă într-o dimineaţă glorioasă, plină de soare, am luat-o pe poteca diagonală care străbătea Zona Sălbatică dintre marile blocuri, şi ne-am oprit pe marginea Aleii Imperiale, chiar lângă intersecţia cu Şoseaua Căţelu; acolo am aşteptat câteva minute, şi într-adevăr, una dintre maşinile care treceau sclipitoare a oprit, şi ne-am urcat, tata în faţă şi eu singur pe întreaga banchetă din spate, şi am plecat spre Braşov.

Maşina era o Dacie 1100 verde-albastră, cu tapiţerie de imitaţie de piele, care mi se părea culmea luxului; afară era soare, cerul era senin, drumul nu mai ştiu cum era — atât eram de aţâţat că nici nu ştiu cum am ajuns la Predeal, parc-ar fi fost numai o clipă. Am oprit pentru o haltă de ajustare pe marginea Timişului, şi ţin minte ce frumoase mi s-au părut râul cel repede curgător şi zgomotul apei şi iarba şi brazii şi munţii.

De aceea sunt eu amărât de clasificarea Daciei 1100 ca automobil de epocă, pentru că-nsemnează cum ar veni că zilele copilăriei mele sunt acum considerate că s-ar fi petrecut hăt departe în negurile istoriei, numai o ţâră mai încoace de vremea lui Pazvante Chiorul şi de misterioasele Divanuri Ad-Hoc, cu inexplicabila lor etimologie Romano-Persană, din care se trage Unirea Principatelor şi, ulterior, însăşi Patria noastră, Republica Socialistă România, sicut fuit.

O Dacie 1100 executând o probă de îndemânare, în cursul unei expoziţii de maşini de epocă la Băneasa Şoping Siti. (Fotografie de Alex Pănoiu, pe Flickr)

Se vede că palaeamaxophilia, ca să inventez pe loc un neologism, are multiple faţete, şi nu poate fi redusă la simpla apreciere a frumuseţii industriale sau meşteşugăreşti; este amestecată într-însa o doză considerabilă de nostalgie, intrinsecă sau indusă, pentru însăşi epoca pe care automobilele respective o ilustrează; iar nostalgia pentru o epocă nu înseamnă decât regretul petrecerii valorilor acelei epoci, fie cele care de-adevăratelea o caracterizează, fie cele cu care ea este asociată în mintea iubitorului paleamaxofilului.

Un Plymouth DeLuxe (P4) din 1938 urmărit de un Willys MB din anii 1940, în cursul unei expoziţii de maşini de epocă la Băneasa Şoping Siti. (Fotografie de Alex Pănoiu, pe Flickr)

Fiind iubitorii de maşini vechi fiinţe omeneşti, deci sociale, le place să se strângă mai mulţi la un loc şi să-şi arate unii altora şi publicului obiectele motorizate ale dorinţei pe care le posedă, căci ce este altceva bucuria posesiei decât posibilitatea expunerii publice? Aşa s-a-ntâmplat şi Duminică la Băneasa Şoping Siti, unde am avut plăcerea să asist la un mic sau foarte mic miting auto, sau cum se spune atunci când sunt etalate câteva frumuseţi mecanice din toate timpurile. Acolo au putut fi văzute, pe lângă două Dacii 1100, următoarele autoturisme:

• Un excepţional Ford Model A Phaeton, cea mai frumoasă dintre maşinile prezentate;
• Un incredibil Fiat 500 Topolino interbelic, dovada vie a obsesiei Italienilor pentru autoturismele de prea mic litraj;
• O Volgă neagră ca păcatul şi ca sufletele nomenclaturiştilor, simbolul motorizat al opresiunii comuniste;
• Un Citroën 2CV, un vehicul arhi-Galic pe care l-am putea considera maşina secolului în Franţa;
• Un Triumph Spitfire roşu, un demn reprezentant al nebuniei anilor '60;
• Un Jeep Willys MB, original, pur şi nealterat ca inimile soldaţilor Americani;
• Şi un Plymouth DeLuxe autentic ce părea recent coborât dintr-un film cu gangsteri, în regia lui Sergiu Nicolaescu.

Nu pot decât să-i felicit pe organizatori şi pe colecţionarii care au făcut posibilă această delectare a ochilor şi inimilor pasionate de pasiunea Zeului de Sine Mişcător al Progresului:

Păzea!

Că trece-n zbor copilul civilizaţiei extreme

şi zvârle-n aer trei semnale, —

Trei versuri mici

Din trei poeme

Pe care trei poeţi deodată

În trei oraşe le-au cântat, —

Un leit-motiv,

Trei note scurte, cu timbrul galbenului mat.