Era-ntr-o joi de-nceput de septembrie, lună ploioasă, mai ales prin părţile Braşovului; după-amiază fusese vreme bună, luminoasă, dar pe la şase şi jumătate norii se-ntinseseră şi-ncepuse să plouă. Mă cam pregăteam să mă-ntorc în Poiană şi urcam alene pe Mureşenilor când a ieşit curcubeul între Piaţa Sfatului şi Muntele Tâmpa.
Între strada Mureşenilor şi poalele Tâmpei nu sunt decât vreo patru sute
de metri -- atât era de aproape. Am rămas nemişcat, mă uitam şi nu-mi
venea să cred. În piaţă oamenii îşi vedeau de ale lor, nu le păsa de
curcubeu, sau nu-l văzuseră, nu pot să ştiu. După câteva minute soarele a fost acoperit de nori şi asta a fost: dar atât cât a fost a fost frumos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu