Textul este reprodus după Şerban Foarţă, Opera somnia : antologie ; cu o prezentare de Mircea Mihăieş, Editura Polirom, Iaşi, 2000, ISBN 973-683-383-6 ; apărută în colecţia Biblioteca Polirom.
Şapte privelişti levantine
de Şerban Foarţă
(din volumul Areal, 1983)
(din volumul Areal, 1983)
„L’orange colore, le vert neutralise, le violet ombre.“
(Edgar Degas)
I) Făceam comers din Deltă până-n Adrianopol
cu viguri cu olandă cu (roşu) andrinopol
cu tulle cu crep de China cu aspru organdi
cu proviant efecte (cu ce nu te-ai gândi)
scoteam văpseluri scumpe din rădăcini de roibă
trăgeam pe la vechi hanuri şi ne feream de roibări :
picau din cer piraţii ca în vechime deus
ex machina lăsându-l mofluz pe homo reus
primblându-se pre mese ca la o promenadă
luându-ne la plecare vr’o galeşă menadă :
în vr’un serai copilă de suflet lui Allah
| a-i fi : | |
| spre-apelpisirea poporului valah |
| glas de cocon mai june | |
| mai mic : „Tăticule !“) |
II) Umblam atunci cu jalbe la consulatul brit :
un lord-portar subţiiire şi luuung ca un chibrit
ne petrecea-n salonul în care-obştescul ceai
şi-l loau mylorzi cu care îndeosebi tăceai
şi unde-arhonelciul mai singur între-aceştia
| cum suie bule : | |
| ’n clarul trandafiriei ceşti a |
căzut din întâmplare) ekstatic priivea …
Să-i fi prerumpt (cu-acele păţanii) asopismul
s-ar fi chemat că nù ştim bontonul (nici snobismul !) :
| scrutam şi noi într-însul : | |
| în ceaiul de la Inzi |
ai Maiestăţii Sale Regina Ţării-Angle …
Şi deschideam un fteatru ’n dulci muzici de triangle :
III) parastisind Tăerea-Capului-lui-Mihaiŭ
| eu nu aveam a zice decât o vorbă : | |
| „Hai !“ |
sub gluga-mi ca a unui monah (nu de la Athos)
ziceam ieşeam şi iarăşi intram : cu (pe-o tipsie)
un cap ce nu ştiusem că-i de la aftopsie
| i tak al eforiei spitaliceşti … : | |
| Când bagă |
şi unde nu se-apucă să huiduie şi urle
că huo că nu e vremea de panorămi şi burle !
Se întindea scandalul … Şi dacă văz eu asta
| las repede perdeaua zic : | |
| „Şi cu asta basta !“ |
să nu vrea să i-l ducă plocon techer-mecher
| beşleagă-i ! | |
IV) După care ar fi intrat în scenă |
o mare odaliscă din cel mai moale ipsos
cu-o şiră a spinării mai lungă (eo ipso)
| decât a celorlalte | |
| — ţinând chiar eu răbojul |
divanul vana divă diversele-i trusouri
în cari zăceau vechi molii de prins cu verzi lassouri
(ca nişte cai selvatici) şi fluturi albi nopturni
mişcându-se agale pe elevaţi cothurni
zadarnici printre roiuri de muşchi şi gymnosperme
cu dâre de slincolburi pe veştedul lor vierme
| pe calpele lor aripi : | |
| încheietori de regn |
V) Fontànele prin pieţuri ţâşneau mai mult în scârbă
şi în cădere apa miros aveau de cârpă
iar în suire foşnet de şiş printr-o tafta
intrată-n putrejune (pe care o pafta :
un ieftin pus acolo detaliu fără poftă
o mai ţineau băţoasă : ca pe un prun o proptă)
— Prin ce minune nù ştiu (dar mài decât la urs) :
| cât spatele-ntorceai-i-l | |
| ceşmeul sta din curs ! |
cu firfirici mărunte cu galbeni cât o pleoapă
de lânced bey cu taleri piaştri guldeni ruble
în cari păleau kesarii şi pajurile duble
cu sunători ce (funcţie de titru şi de oră)
aveau să-şi schimbe timbrul şi ponderea sonoră !
VI) La ora când hanâmei îi moţăiau hadâmbii
şi-i adormea zuliarul : încât puteai să-i îmbli
pe sub cafasuri (fără să-ţi cază-n cap sacsii
cu indruşàimi nici nu mai spun ce din sacnasii !)
când calemgiii înşişi cu călămări la brâu
picau de somn la vamă pe saci cu ceai sau grâu
iar prin raiaua noastră nu mai cădeau ghiulele
intrai în cahveneul în care narghilele
bolboroseau o vagă (’nspre seară) musichie
mă scotocii prin strâmpta-mi jiletcă lulachie
| şi după | |
| tabacheră hârtii plaivaz lulea |
dădui până la urmă de charta mateină
cărei’ am dat cetire în limba ei streină :
„Nous sommes ici au portes de l’Orient, où tout
| est pris à la légère …“ | |
VII) Iar noi (cu-acest atu) |
vertigii dând acèlor copile de burgheji
ai căror taţi oblonu-l trăgeau : ca de dambla
| loviţi | |
| la singur gândul că vrem a ne-asambla ! |
printre matroane ample patroane şi patroni
| noi ne scurgeam la vale : | |
| coprinşi într-alte trame |
ce izbuteau să facă din pagi roibi şi pagi roibii
cu farmece cu farbe din rădăcina roibei
din galbene şofranuri din gâlme de ristìc) :
pre ei ce tagma noastră (équestre et mystique)
nesuferindu-i făr’ de valtrapi cu (pentru ochi)
despicături pomponuri şi panglici de deochi
| ca alămâii … | |
| umbra (nici noi) a vr’unui blam : |
| pre cai mascaţi în vânăt | ||||
| lila | ||||
| turchez | ||||
| umblam. |
• Comers : comme en français.
Vocabularul plin de franţuzisme, italienisme şi turcisme folosit de poet recreează atmosfera nebună a primei jumătăţi a veacului al XIX-lea, când Valahia trecea chinuit din Apusul Orientului în Răsăritul Occidentului.
• Vig : sul (de stofă etc.).
Olanda este o pânză de in fină şi deasă din care se fac cearşafuri ; acelaşi Şerban Foarţă începe Balada baionetei din Bayonne cu versurile „Venea olanda din Olanda, / venea caşmirul din Caşmir“.
Tulle pentru a sublinia că se pronunţă tül.
Organdi este o ţesătură de bumbac sau de in, subţire, fină şi aspră la pipăit din cauză că se face din fire apretate ; se foloseşte la perdele şi la haine pentru copii şi femei.
• (Roşu) Andrinopol :
Roşul de Andrinopol (numit şi roşu turcesc) era un pigment mult căutat în Evul Mediu, folosit la vopsirea firelor şi a pânzeturilor : procedeul său de fabricaţie era un secret comercial major ; sRGB 0xA91101. Andrinopol este desigur oraşul Adrianopole din Tracia, care astăzi se află-n Turchiia şi se cheamă Edirne.
• Proviant : (pron. -vi-ant) provizii, mai ales militare ; vine din limba Germană prin intermediul Rusei lui Kiseleff.
Efecte înseamnă printre altele echipament.
• Roibă :
Din rădăcina roibei (Rubia tinctorum) se extrage o vopsea roşie.
• Roibări :
Roibări înseamnă tâlhari, mai ales printre aceia dintre compatrioţii noştri care trăind laolaltă cu Şvabii sau cu Saşii recunosc cuvântul German Räuber.
• Deus ex machina :
Deus ex machina, zeul din maşină, este un expedient narativ care rezolvă pe loc şi făr’ de veste o situaţie fără ieşire spre satisfacţia publicului. Termenul a fost introdus de Horaţiu în Ars Poëtica. În Antichitate dramaturgii nu se sfiau să introducă efectiv în scenă un zeu (coborât cu ajutorul unei macarale, adică propriu-zis o machina) pentru a rezolva o situaţie spinoasă ; de exemplu, în Amphitryo Plaut asigură reconcilierea dintre personajul titular şi soţia sa Alcmena (bănuită de adulter) prin apariţia ex machina a lui Jupiter însuşi, care-şi asumă în întregime vina şi-l asigură pe regele Tiryntului că dintre cei doi gemeni născuţi de Alcmena unul e al său şi unul al lui Amphytrio. În vremuri mai recente efectul se obţine prin dezvăluirea unor evenimente despre care nu s-a pomenit nimic — de exemplu în Ocean’s Twelve, când în final spectatorii sunt informaţi că de fapt eroii furaseră oul Fabergé dinainte, iar tot ce arătase în film era o prefăcătorie ; sau în The Lost Symbol, când cititorii află ex abrupto spre sfârşitul cărţii că Robert Langdon primise un pachet misterios chiar de la marele maestru masonic a cărui răpire pusese în mişcare întreaga acţiune.
• Mofluz : falit (din limba Turcă, müflüz).
• Homo reus :
Homo reus înseamnă omul acuzat sau omul vinovat. Expresia a fost introdusă în imnul Medieval Dies Irae : „Lacrimosa dies illa, quâ resurget ex favillâ judicandus homo reus : huic ergo parce Deus“, adică „Tristă fi-va ziua-ceea când din cenuşă va re’nvia cel vinovat pentru a fi judecat : iartă-l deci pe-acesta, Doamne“.
• Primblându-se :
Verbul a (se) plimba vine de la perambulare. Forma veche primblare este cea aşteptată etimologic. Cei care se primblau pe mese erau desigur piraţii cei care cădeau din cer ca deus ex machina.
• Menadă:
Menadele (pe latineşte bacchante) sunt nimfele care l-au crescut pe Dionysos (Bacchus al Romanilor), apoi însoţitoarele lui exaltate. Prin extensie, participantele la Bacanale, sărbătorile mistice şi dezlănţuite ale zeului (care au provocat în 186 î.e.n. reacţia hotărâtă a Senatului Roman, de unde ne-a rămas o faimoasă inscripţie de mare interes pentru studiul Latinei arhaice).
„Galeşă menadă“ este un oximoron : galeş înseamnă drăgăstos, duios, melancolic, tocmai contrarul nestăpânirii exaltate a unei menade.
• Apelpisirea : disperarea, exasperarea (din limba Greacă).
• Cocon mai june, mai mic :
Zice-se că fiul cel mai mic al Brâncoveanului Constantin, văzând cum fuseseră tăiate capetele fraţilor săi mai mari, s-ar fi rugat de tatăl său să-l lase să se Turcească ca să-şi scape viaţa, dar nefiind lăsat să-şi lepede legea creştină, a fost tăiat şi el. Biserica Ortodoxă Română îi pomeneşte la 16 august pe „Sf. Martiri Brâncoveni Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi : Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi Sfetnicul Ianache [Văcărescu]“.
• Obştescul ceai : ceaiul colectiv, formulare ludică.
• Loau :
Observaţi distincţia dintre luându-ne (lu - în - du - ne) şi loau (o singură silabă, reflectând pronunţarea neliterară dar comună). Versul sună
şi-l - lŏaŭ - maĭ - lorzĭ - cu - ca - re // în - de - o - sebĭ - tă - cĕaĭ.
• Arhonelciul :
ar-hon-el-ci-ul, excelenţa sa consulul. Arhon (sau arhonda) era titlul de politeţe cu care se adresa cineva unui boier (din limba Greacă). Elciu (pl. elcii) înseamnă „trimis al unei puteri străine, ambasador, consul“ (din limba Turcă, desigur). Vezi de exemplu Elciul Uzbek de Meerz Fyze. Versurile sună :
şi - un - dĕ-ar - hon - el - ci - uℓ // maĭ - sin - gu - r-în - trěa - ceş - tĭa
cum - su - ĭe - bu - le-n - cla - ruℓ // tran - da - fi - ri - ĭeĭ - ceş - tĭa
dom - ni - eĭ - sa - le - din - tr-un // cub - de - za - ha - r-în - ĭa
că - zut - din - în - tâm - pla - re // ec - sta - tic - pri - i - vĕa
• Zahàr : zahar, nu zahăr.
Ienăchiţă Văcărescu (faimos pentru „Urmaşilor mei Văcăreşti ! / Las vouă moştenire : / Creşterea limbei româneşti / Şi-a patriei cinstire“) : „Tu eşti puişor canar / Nu te hrăneşti cu zahár / Nici măcar cu cânepioară / Ci hrăpeşti o inimioară / Ce-ai făcut-o jertfă ţie / Ce-ai cu ea de gând nu ştie“.
• Ekstatic :
Scris ca pe Greceşte, ἔκστασις, ἐκστατικός (ékstasis, ekstatikós), fie pentru a da o turnură arhaizantă, fie pentru a sublinia înţelesul etimologic, „înclinat să se depărteze de la“.
• Priivea : formă veche, arhaizantă.
„În zidirea cea antică, sus în frunte-i turnul maur. / Magul priivea pe gânduri în oglinda lui de aur, / Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun.“ (Mihai Eminescu, Egipetul)
• Prerumpt : întrerupt.
Formă veche, arhaizantă. Verbul a rupe vine de la rumpere, aşa că forma a rumpe e etimologică.
• Asopismul : îngândurarea.
„A doua zi după întrevorbirea confidenţială dintre postelnicul Andronache şi Dinu Păturică, acest din urmă străbătea strada Caliţii cufundat în meditaţiuni serioase. Preocupaţiunea lui era atât de mare, încât de multe ori se lovea piept în piept cu trecătorii de pe drum; dar pe când se afla în dreptul caselor lui armaş M. fu atras de sunetul cel nazal şi ascuţit al unei voci ce striga: Dinule ! he, he, Dinule ! ia fă-te încoace, ştrengarule ; unde ai plecat aşa de dimineaţă?
Păturică, deşteptat din asopismul în care se afla, se uită în toate părţile şi, văzând la poarta acelor case un omuleţ cu statura scurtă şi groasă, cu faţa rotundă întocmai ca o lună plină desenată pe pereţi, cu ochi mici ca de tătar, cu nasul turtit şi cu gura largă, armată cu nişte dinţi mici şi stricaţi, recunoscu într-însul pe Niculăiţă, vătaful de curte al armaşului, care, mai norocit decât dânsul, începuse de mult timp a zeciui averile stăpânului său şi acum nu aştepta decât rangul de vtori-vistier, drept plata ostenelilor sale, şi supranumele de buclucci boier, pentru multele şiretlicuri şi încurcături ce făcea.“ (Nicolae Filimon, Ciocoii vechi şi noi, cap. VI)
• Bonton : codul manierelor elegante (din limba Franceză).
• Inzi : indieni (din India).
Lat. indus, pl. indi înseamnă indian ; Aron Pumnul (cel cu „năciunea“) sau orice alt Latinist din veacul a XIX-lea ar fi preluat cuvântul ca atare, cu alternanţă consonantică desigur, aşa cum s-ar fi cuvenit dacă limba Română l-ar fi moştenit (ceea ce, evident, n-a făcut).
• Lingav : mofturos la mâncare ; bolnăvicios.
Accentuarea cerută de ritm este lin-gavi.
• Fteatru : teatru.
După cum se spunea pe Ruseşte, фтеатр, în vremurile lui Kiseleff. Pe Româneşte s-a spus fte-a-tru până pe la jumătatea veacului al XIX-lea.
• Triangle : plural arhaizant de la trianglu (instrument muzical).
• Parastisind : jucând, reprezentând (o piesă de teatru). Din limba Greacă.
• Mihaiŭ : Mihai (Viteazul, desigur).
Obiceiul de a scrie un „ŭ“ sau (după ce „ĭ“ şi „ŭ“ au ieşit din uz) chiar „u“ mut la sfârşitul substantivelor terminate la singular în „i“ (aşa ca unghiŭ, ochiŭ) a fost abandonat abia în secolul XX.
• Decât o vorbă : adică avea un rol forte mic.
• Aftopsie : cu pronunţia Neogrecească, spre a da un iz de epocă fanariotă.
• I tak : şi (aşa) deci (de pe Slavoneşte).
• Al eforiei spitaliceşti : al administraţiei spitalelor, cum s-ar spune astăzi al Direcţiei de Sănătate Publică.
• Agă : în general, ofiţer superior (cum ar veni, colonel) ; în Valahia, şeful agiei (= poliţiei), cum am spune azi şeful Inspectoratului General al Poliţiei. Este un cuvânt Turcesc.
• Panorămi şi burle : Spectacole de bâlci şi glume.
• Perdeaua : cortina.
• Bucher : elev, învăţăcel (de la buch[i]e).
• Techer-mecher : imediat. Prin. te-cher-me-cher. Din limba Turcă.
• Beşleagă : căpitan de beşlii (cum ar veni, jandarmi).
• Uranisc : baldachin.
• O şiră a spinării mai lungă : Marea Odaliscă a lui Ingres zice-se că ar fi pictată cu vreo două sau trei vertebre în plus, pentru că poziţia în care se află nu poate fi obţinută de o fiinţă umană reală.
• Eo ipso : (Lat.) chiar (sau tocmai) prin aceasta (ad lit. de la sine îns{ă,u}şi).
• Vericărui : fiecărui (prin. ve-ri-că-rui).
• Objet : Franţuzism.
• Cari : o singură silabă.
• Selvatici : sălbatici. Italienism, evocând vremurile lui Eliade-Rădulescu.
• Nopturni : nocturni. Forma (cu -pt- în loc de -ct-, de parcă ar fi fost moştenit din limba Latină şi nu împrumutat) evocă admirabilele aberaţii ale lui Aron Pumnul, Ion Massim şi August Treboniu Laurian.
• Cothurni : încălţăminte cu talpă groasă pe care o purtau în Antichitate actorii pe scenă ca să pară mai înalţi.
• Slincolburi : cuvânt inventat în joacă, slin(os) + colb.
• Calpele : falsele.
• Pauză : se face sinereza, paŭ-ză.
• Fontànele : fântânile. Italienism. Într-o vreme (printr-a doua jumătate a secolului al XIX-lea) Românii, plini de euforia trecerii la scrierea cu litere Latine, s-au străduit să scrie fôntână (şi, în visurile aberante ale d-lor Massim şi Laurian, chiar fontana) ; iar de la scris la citit nu e decât un pas (după cum vedem în practică astăzi, când auzim pe mulţi pronunţându-l pe ℓ mut de la sfârşitul substantivelor masculine articulate, şi zicând eu ca zeu, ea ca rea, sunt ca unt, este ca poveste).
• Pieţuri : pieţe. Cuvânt de origine Italiană.
• Ceşmeul : fântâna (arteziană). Cuvânt de origine Turcă (çeşme) ; astăzi spunem cişmea (iar înţelesul s-a specializat, ne putem referi la cişmeaua de la poartă dar nu mai putem vorbi de cişmelele din Piaţa Unirii).
• Firfirici : o firfirică (sau un firfiric) era (prin secolul al XIX-lea) o monedă mică (6–7 grame) de argint, în valoare de 50 de bani-aur (o jumătate de leu-aur, vreo 20 de lei de-ai noştri de azi, 200 000 de lei vechi). I se mai spunea şi băncuţă.
• Bey : prinţ (apoi, orice înalt demnitar sau funcţionar superior). Cuvânt Turcesc.
de - lân - ced - beĭ - cu - ta - lerĭ // pi - ĭaş - tri - gul - denĭ - ru - ble
în - carĭ - pă - lĕaŭ - che - sa - riĭ // şi - pa - ju - ri - le - du - ble
• Kesarii şi pajurile duble : însemnele de pe monede. În Valahia circulau voios monedele tuturor celor trei imperii din preajmă (Austriac, Rus şi Otoman). În particular, florinii Austrieci (numiţi în Transleithania pe Ungureşte forinţi) aveau pe revers vulturul cu două capete al Sfâtului Imperiu German.
• Funcţie : se face sinereza, func-ţĭe.
cu - su - nă - torĭ - ce - func - ţĭe // de ti - tru - şi - de - o - ră
• Hanâmei : doamnei, jupânesei (din limba Turcă, hanem).
• Hadâmbii : eunucii (din limba Turcă, hadim).
• Zuliarul : gelosul (format în limba Română de la zulie „gelozie“ din Neogreacă). Ritmul cere pronunţia cu sinereză : zu-lĭa-rul.
• Cafasuri : balcoane (din Neogreacă).
• Sacsii : ghivece de flori (din limba Turcă).
• Indruşàimi : Lathyrus odoratus, sângele-voinicului, măzăriche. Plantă decorativă. Ritmul cere pronunţarea in-dru-şaĭmĭ :
pe - sub - ca - fa - surĭ // fă - ră - să-ţĭ - ca - dă-n - cap - sac - siĭ
cu - in - dru - şaĭmĭ - nicĭ - nu - maĭ // spun - ce - din - sac - na - siĭ
• Sacnasii :
= încăpere mică la catul de sus al caselor boiereşti, ieşită în afară şi închisă cu geamlâc (din limba Turcă, şahnişin). Un fel de balcon închis. DEX dă sanasiu, pl. sacnasie ; Dicţionarul ortografic al limbii române al Editurii Litera dă şi pl. sacnasiuri ; poetul văd că preferă pl. sacnasii.
• Calemgiu : funcţionar, scrib, copist (din limba Turcă).
• Raiaua :
Raia (pl. raiale) = teritoriu locuit de creştini dar aflat sub administraţie otomană directă ; de exemplu, raiaua Brăilei ; locuitor al unui astfel de teritoriu ; locuitor creştin al unei provincii a Imperiului Otoman sau al unui stat dependent.
• Cahveneul : cafeneaua (cuvântul e de origine Turcă ; forma modernă este rearanjată ca să semene cu „cafea“ din Franceză, nu cu „cahvé“ din Turcă).
• Strâmpta-mi : formă arhaizantă. Cuvântul „strâmt“ (se presupune că) vine de la *strinctus.
• Lulachie : indigo (o culoare între albastru şi violet, un fel de mov închis).
• Plaivaz : creion (din limba Sârbă).
• Charta mateină : de la Mateiu I. Caragiale. Charta cu pricina este mottoul romanului Craii de Curtea-Veche : „Nous sommes ici au portes de l’Orient, où tout est pris à la légère“, o caracterizare izbutită a Valahiei preluată de Mateiu Caragiale de la Raymond Poincaré — care, pe vremea lui Carol I, pe când era avocat şi nu intrase în politică spre a deveni preşedinte al Franţei, îşi exprimase această opinie după ce pierduse un proces la Bucureşti, unde-i reprezentase pe nişte Austrieci care concesionaseră o cale ferată şi furaseră cât putuseră.
• Nous sommes ... : suntem aici la porţile Orientului, unde totul este luat uşor. Vezi mai sus originea directă şi indirectă a acestei opinii. Observaţi că portes trebuie citit portă, ca la operă, altfel nu iese ritmul.
• Turcheji : azurii, zice DEX-ul. Dar tot DEX-ul dă ca etimon cuvântul Italienesc turchese, care-nseamnă turcoaz. Alegeţi ce vă place.
• Vertigii : ameţeli (Franţuzism).
• Ai căror taţi :
ai - că - ror - taţĭ - o - blonu-l // tră - gĕaŭ - ca - de dam - bla
lo - viţĭ - la - sin - gur - gân - duℓ // că - vrem - a - nĕ-a - sam - bla.
• Comèdii : comedii (pozne, aventuri, spectacole de bâlci), nu comedii (piese de teatru).
• Trame : acţiuni, intrigi (ca ale unor romane, de exemplu).
• Latroni : hoţi (Latinism).
• Pag : (cal) negru sau roşcat, cu pete (mari) albe.
• Roib : (cal) roşcat sau brun.
• Farbe : vopsele (din limba Germană, Farbe).
• Gâlme de ristìc : excrescenţe bogate în tanin ce se formează pe ramurile tinere de stejar în urma înţepăturii unor specii de viespi din familia Cynipidae ; se întrebuinţa, printre altele, la fabricarea cernelii.
• Valtrapi : variantă de plural de la valtrap (în loc de valtrapuri). Pături (de multe ori frumos decorate) de pus sub şaua calului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu