Sunt pertu cu Joerg Zeddies

Dimineaţa când plec la serviciu mă uit în cutia poştală să văd dacă am scrisori ; dacă am, le iau şi le pun în geantă. Dacă găsesc reclame, le iau şi le pun în cutia de gunoi pusă la dispoziţia locatarilor prin amabilitatea administraţiei.

Săptămâna trecută am găsit un plic de la Romtelecom. Un plic alb, format C5, cu logotipul Rometelecomului. Nu părea să fie o factură, pentru că facturile de la Romtelecom vin în plicuri C6 ; dar era alb, aşa că l-am luat, crezând că înăuntru voi găsi vreo ofertă interesantă sau vreo înştiinţare plăcută.

L-am deschis la serviciu. În plic am găsit trei sau patru reclame de la diferite întreprinderi comerciale, pe care le-am aruncat la coş imediat, şi o scrisoare de la domnul Joerg Zeddies, directorul executiv comercial al SC Romtelecom SA pentru segmentul rezindenţial.

Scrisoarea este imprimată pe hârtie aproape cu antet, adică are un fel de antet care constă numai din logotipul Rometelecom, acela cu discuri multicolore, fără nici un fel de date de identificare. Sub antet, dar înainte de salutarea introductivă se găseşte un titlu, sau poate o lozincă, un îndemn sau un slogan, imprimat cu litere albe pe fond bleumarin : „[o]fertele ajung acum mai uşor la tine“. Sub lozincă începe scrisoarea, cu salutarea „[s]timate client“.

Până nu demult eram abonat ; acum văd c-am ajuns client. Distincţia este în acelaşi timp subtilă, pentru că ce este un abonat decât un client regulat cu regularitate contractuală, şi în acelaşi timp importantă. Dacă Romtelecom are abonaţi atunci are rost să vorbim despre misiunea de a oferi şi asigura accesul universal la serviciile sale ; dar dacă nu are decât clienţi, atunci înseamnă că în numele profitului renunţă la titlul, ce-i drept mai mult onorific şi mai degrabă arhaic, de furnizor naţional de servicii de comunicaţie, şi n-are rost să mai aducem vorba de accesul universal şi să-i mai cerem să fie o componentă a infrastructurii naţionale.

Şi apoi, domnul Zeddies scrie : „[d]atorită faptului că eşti fidel Rometelecom, te invităm să participi la un proiect pe care dorim să îl dezvoltăm împreună“. Această frază este deosebit de interesantă.

Primul lucru remarcabil este că domnul Zeddies îmi spune tu. Colegi de grădiniţă n-am fost, de şcoală primară nici atât, armata n-am făcut-o împreună, la facultate n-a fost cu mine, şi în general credeam sincer că nu-l cunosc. Dar domnul director executiv comercial al întreprinderii Romtelecom, însărcinat cu problemele segmentului rezidenţial, îmi spune tu.

Pe Româneşte, adresarea cu tu se foloseşte fie între prieteni sau camarazi (Ce mai faci, Ioane ?), fie pentru a colora un îndemn impersonal (Pentru ghetele tale cumpără numai vaxul Albina, marca Urs !), fie pentru a da o nuanţă afectivă vorbirii directe a autorului unei lucrări (Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflat nici un istoric [...]), fie, ptiu piaza-rea !, către persoanele pe care vorbitorul le consideră inferioare sieşi.

Nu pot să cred că domnul Zeddies îmi spune tu într-o-ncercare stângace de a colora un îndemn, pentru că vorbim totuşi de o scrisoare nu tocmai scurtă ; de exemplu, sloganul din capul scrisorii zgârie, dar rămâne oarecum acceptabil. O tentativă de a de o nuanţă de apropiere vorbirii directe a autorului nu poate fi vorba într-o scrisoare. Aşa că rămân două posibilităţi : fie domnul Zeddies mă cunoaşte de undeva şi îmi spune tu ca între prieteni, fie consideră că poziţia socială a domniei sale este vădit mai înaltă decât a mea — ceea ce poate fi adevărat, dar sunt convins că-şi dă seama că nu s-ar cuveni s-o arate ; de unde rezultă că singura posibilitate rămasă este că, fără să fi ştiut, am fost introdus în cercul de amici al domnului Zeddies.

Al doilea lucru remarcabil este că domnul Zeddies vorbeşte despre sine însuşi la plural : scrisoarea este semnată „Joerg Zeddies“, nu „Romtelecom“. Bizar.

În al treilea rând, forma însăşi a frazei este uimitoare. Între cuvintele „fidel“ şi „Romtelecom“ lipseşte ceva — „SC“ (adică „Societăţii Comerciale“), sau „firmei“, sau şi mai bine „serviciilor firmei“, sau măcar un biet „lui“. Înţeleg că numele „Romtelecom“ este nedeclinabil, dar la fel de nedeclinabil este, să zicem, „Gheorghe“. Aşa cum nu se poate spune „eşti credincios Gheorghe“ ci numai „eşti credincios lui Gheorghe“, tot aşa formularea „eşti fidel Romtelecom“ este de evitat. Apoi ce-i cu „datorită faptului că“ în loc de „pentru că“ ? Până şi marchetoizii ar trebui să fi aflat deja că utilizarea necuvenită a expresiei „datorită faptului“ ridică îndoieli asupra calităţii comunicaţiei. În fine, cine sunt aceia care sunt „împreună“ ? Noi, cei care „te invităm“, sau noi şi cu tine ?

Conţinutul propriu-zis al scrisorii este fantastic : Romtelecom îmi propune să completez un formular prin care declar că sunt de acord să-mi trimită reclame de la diferite firme nenumite ; formularul să-l semnez şi să-l pun la poştă folosind plicul preadresat şi pretimbrat inclus. Oh, şi datele cu caracter personal nu vor fi colectate, stocate şi prelucrate de Romtelecom ci de nişte unii de le zice Mercury 360 Communications. Sigur.

În încheiere nu pot să mă abţin să comentez că domnul Zeddies scrie că „[d]acă vrei să comunici direct cu noi, ne poţi suna la numărul 021.206.41.71“ (virgula e a domnului Zeddies), dar adaugă o notă de subsol în care precizează că „[n]umărul apelat, precum şi CP53, OP83 — adresa de destinaţie a plicului CR, sunt gestionate de partenerul Romtelecom, Mercury 360 Communications“. Ori e să comunic direct, ori e să vorbesc cu alţii. Nu mai spun că am senzaţia acută că nota de subsol se abate întrucâtva de la normele limbii noastre celei Româneşti.

Asta-i cu Romtelecomul, asta-i cu marchetingul, şi din păcate se pare că asta-i cu creşterea limbii Româneşti. Nădejdea e că măcar ne rămâne a patriei cinstire.