O poezie de Hopkins

Spring and Fall: to a Young Child

de Gerard Manley Hopkins (1844–1889)

Márgarét, are you gríeving Over Goldengrove unleaving? Leáves, líke the thíngs of man, you With your fresh thoughts care for, can you? Áh! ás the heart grows older It will come to such sights colder By and by, nor spare a sigh Though worlds of wanwood leafmeal lie: And yet you wíll weep and know why. Now no matter, child, the name: Sórrow’s spríngs áre the same. Nor mouth had, no nor mind, expressed What heart heard of, ghost guessed: It ís the blight man was born for, It is Margaret you mourn for.

Toamna în parcul Plumbuita : un copac cu frunze roşii, parţial desfrunzit sub cerul albastru şi senin. (Fotografie de Alex Pănoiu)

Traducere de Alexandru Pănoiu, nici pe departe la fel de frumoasă ca poezia lui Hopkins, dar având avantajul incontestabil al comprehensibilităţii de către Valahii monogloţi :

Primăvara şi toamna : unei copile

Tu Margaretă, oare te-ai mâhnit De crângul auriu că-i desfrunzit ? Pe frunze, ca pe lucruri omeneşti Cu gânduri ne’nvechite le jeleşti ? Ah ! cum inima încet îmbătrâneşte La astfel de privelişti se-mpietreşte Ceas după ceas, nesuspinând deloc Să zacă lumi de frunze moarte-n loc : Şi tot vei plânge, şi vei şti pe loc. Nu cerceta, copilă, cum să-i spui : Aceeaşi e tristeţea orişicui. Gura n-a zis, nici mintea n-a gândit Ce inima simţit-a şi sufletu-a ghicit : Tot omu-i zămislit doar spre-a se frânge — De Margareta-ţi vine ţie-a plânge.

(Această traducere este pusă la dispoziţia publicului sub Licenţa Atribuire 3.0 România Creative Commons (CC-BY). Pe scurt, puteţi folosit textul oricum şi în orice scop cu condiţia să specificaţi de unde l-aţi obţinut.)

Toamna în parcul Plumbuita : frunze roşii şi galbene cu copac desfrunzit. (Fotografie de Alex Pănoiu)