Placidprop

Mergeam eu liniştit la vale pe Ştirbei Vodă, cu gând să trec prin Cişmigiu ca să ajung la pod la Izvor, când ce-mi văd ochii atârnat pe calcanul unuia dintre blocurile acelea cortină de pe Luterană ? Un afiş de propagandă uriaş, de o platitudine exemplară, redactat într-o păsărească de excepţie, atât de placid în lipsa-i de conţinut încât nu m-am putut ţine să nu-l popularizez aici.

Iată-l în întreaga-i lipsă de glorie.

Afişul conţine (1) un antet prin care se aduce cuvenitul tribut birocraţiei Evropeano-Valahe, (2) o ilustraţie menită să atragă atenţia şi (3) un text de propagandă, din nefericire complet neinteligibil.

Ilustraţia de pe afiş înfăţişează o femeie căreia cineva i-astupă gura cu palma ; femeia se află în spatele unui geam şi se sprijină cu o mână de acesta. Fiindcă cineva rău i-a astupat gura, ea nu poate să strige, dar, fiind deşteaptă şi descurcăreaţă, a scris pe un bileţel cuvântul „Help“ şi l-a pus în geam, acoperindu-l cu mâna astfel încât trecătorii să-l vadă dar agresorul nu.

Singurele probleme ale ilustraţiei sunt că „Help“ nu înseamnă nimic pe Româneşte şi că e greu de înţeles ce se întâmplă acolo, pentru că imaginea e prea complicată. Vedeţi dumneavoastră, ca să fie clar că femeia se sprijină de un geam fotograful a trebuit să lase să se vadă nişte reflexe pe sticlă ; reflexele astea atenuează contrastul subiectului şi distrag atenţia trecătorilor, aşa că abia după câteva secunde de analiză poate privitorul să priceapă despre ce e vorba.

Chestia cea mai ambiguă din ilustraţie este alegerea limbii Engleze pentru cererea de ajutor. Să înţelegem oare că victima agresiunii e o Străină ? Sau că n-avea rost să ceară ajutor pe Româneşte, pentru că toţi Valahii sunt nişte răi ? Sau se-nţelegem că în opinia autorilor afişului Valahii şi-au pierdut deja limba strămoşească şi au trecut în masă la folosirea limbii Engleze ?

Şi apoi este textul de propagandă. Îl reiau pentru claritate:

• Stop
  – Discriminare
  – Hărţuire
  – Mobbing
• Săptămâna Femeia Contează !
  Bucureşti, 14–17 iunie 2011
  www.femeiaconteaza.ro

Ce să-nsemne oare asta ?

Să le luăm pe rând. Cred că la primul punct autorii afişului au vrut să spună „Opriţi discriminarea, hărţuirea şi şicanarea“. Cred, dar nu sunt sigur ; pentru că dacă discriminarea şi hărţuirea sunt într-adevăr în ziua de azi asociate semiautomat cu expresiile mai lungi „discriminare sexuală“ şi „hărţuire sexuală“, n-am auzit ca „şicanarea pe motive sexuale“ să fie o problemă socialmente recunoscută. Şi apoi e dificultatea legată de cuvântul Englezesc mobbing.

Până nu demult, şi pentru mine unul chiar până înainte de a vedea acest afiş, mobbing însemna numai o formă de apărare a unor animale mai mici caracterizată prin atacul în grup împotriva unui prădător. Se vede treaba că în ţările de limbă Engleză de la animale s-a trecut la oameni şi pentru că fenomenul de şicanare la locul de muncă avea nevoie de un nume impresionant i s-a spus mobbing. Cea mai bună definiţie am găsit-o pe Google, în limba Germană, şi anume „Psychoterror, Schikanen, Bosheit und Kleinkrieg am Arbeitsplatz“, adică, ar fi spus Valahii înainte să-şi abandoneze limba, „terorizare psihologică, şicanare, răutate şi război de uzură la locul de muncă“.

Ceea ce e un fenomen vechi de când s-a inventat munca la birou. E unul dintre aspectele banale ale politicii interne din orice colectiv. Şi nu văd cum poate cineva să-l asocieze cu discriminarea sexuală.

Asta cu mobbingul. Aşa se îmbogăţeşte cultura cetăţenilor : încercând să afle ce-nseamnă cuvintele de pe afişe.

Vine acum partea a doua, care e de nesalvat. „Săptâmâna Femeia Contează !“ Poate că femeia contează săptămânal ? Nu, e absurd. O anumită săptămână este numită „Femeia“ şi această săptămână e importantă şi trebuie ţinut cont de ea ? Nu, e absurd. Atunci ce ?

Ei bine, nişte persoane au avut ideea de a organiza un eveniment dedicat promovării importanţei femeilor în sociatate : şi pentru că nu ştiau bine Româneşte, i-au spus „Femeia contează !“ (cu semnul exclamării cu tot, ca să fie clar cât sunt de tare influenţaţi de tendinţele adolescentine pe Internet). Acest eveniment va ţine o săptămână ; aşadar, acea săptămână va fi „săptămâna [evenimentului] « Femeia contează ! »“. Dacă sunteţi curioşi să aflaţi despre ce e vorba, atunci urmaţi hiperlegătura.

Afişul putea fi cu uşurinţă făcut mai percutant, mai repede priceput şi mai antrenant -- cu alte cuvinte, putea fi transformat din placidprop în agitprop. Un pic de bunăvoinţă ar fi fost suficient. Nu sunt de meserie grafician, nu zic că mă pricep, dar până şi un inginer ca mine ar fi putut să-l facă mai bine decât cine l-o fi făcut :

Scrieţi Româneşte. Evitaţi cuvintele Străine necunoscute. Respectaţi regulile de bază ale gramaticii. Folosiţi-vă de avantajele mediului de comunicare. Şi în locul unei poze neclare cu o victimă, puneţi un desen izbitor cu o femeie de succes.

Rămâne să spun câteva cuvinte despre antetul cel birocratic. Aflăm că la realizarea acestui afiş şi la organizarea nonevenimentului au participat :

• Uniunea Europeană ;
• Guvernul României, prin Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, în mod specific AMPOSDRU (adică, pentru neofiţi : Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane) ;
• Fondul Social European POS DRU (vezi mai sus) 2007-2013 ;
• Organismul Intermediar Regional pentru POS DRU, Regiunea Bucureşti Ilfov ; şi
• Asociaţia COLFASA (nişte Italieni, www.colfasa.it).

Lume multă şi bună, şi nici unul dintre ei n-a văzut cât de jalnic de inutil e rezultatul produs. Te-apucă mila când te gândeşti că prin astfel de Programe Operaţionale Sectoriale se-ncearcă ridicarea poporului Valah. Şi-ţi vine să reciţi versurile lui Eminescu.