Smena şi neîncrederea în modul Auto

Vorba marelui povestitor, nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la aparatul de fotografiat Smena 8M, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie ! Pentru că primele poze cu Smena le-am făcut, şi primele aplicaţii ale teoriei din spatele artei pe Smena le-am încercat.

Smena, adică schimbul sau schimbarea : un nume plin de avânt revoluţionar pentru un aparat de fotografiat  care practic n-a evoluat de loc între 1961 (când modelul Smena 6 a înlocuit obiectivul T-42 de 40 mm f/5,6 al lui Smena 5 cu T-43 40 mm f/4) şi 1995 (când fabrica LOMO a aflat de destrămarea Uniunii Sovietice şi a oprit producţia).

Vedeţi dumneavoastră, este adevărat că în vremurile epocii de aur IOR-ul pretindea că produce aparate de fotografiat, anume seria Orizont ; este adevărat că pentru cine avea bani de dat se găseau aparate Praktica şi Zenit cu vizare prin obiectiv şi exponometru incorporat ; dar pentru marea masă a amatorilor, Smena era aparatul de fotografiat.

Din 1963 şi până în 1995, fabrica LOMO, Leningradskoe Optiko-Mehaniceskoe Obedinenie, acel vârf al tehnicii fotografice de la al cărui nume vine lomografia, a produs 21 041 191 de aparate de fotografiat Smena 8 şi 8M (28 054 315 dacă punem şi modelele Smena 6, Smena Symbol şi Smena 35, care au prea puţine deosebiri funcţionale). Cele mai multe s-au vândut în Uniunea Sovietică ; multe au ajuns în ţările mai amărâte din lagărul socialist ; iar câteva au pătruns până în Regatul Unit şi Australia.

Smena 8M este un aparat de fotografiat pur mecanic, care utilizează filme obişnuite de 35 mm. Obiectivul, fix, are distanţa focală de 40 mm şi deschiderea maximă f/4. Pentru a face o poză, fotograful trebuie să execute următorii paşi :

1. Avansează filmul la următorul cadru folosind rotiţa de avans. (De-abia în 1986 modelul Smena Symbol a introdus un levier de avans.)
2. Estimează distanţa până la subiect şi roteşte corespunzător inelul de punere la punct.
   Limitele anterioară şi posterioară ale profunzimii câmpului pot fi citite pe inelul de punere la punct în dreptul marcajelor corespunzătoare valorii diafragmei.
3. Estimează luminozitatea subiectului şi stabileşte corespunzător timpul de expunere, eventual ţinând cont de diafragma selectată.
   Se recomandă ca la încărcarea filmului în aparat diafragma să fie selectată în funcţie de sensibilitatea filmului ; grijuliu, fabricantul Sovietic a prevăzut marcaje pentru valorile ISO uzuale, adică 16, 32, 64, 125 şi 250. Dacă diafragma este stabilită astfel, atunci timpul de expunere poate fi ales folosind simbolurile grafice soare puternic, soare voalat, nori luminoşi, cer acoperit, nori grei, în loc de 1/250, 1/125, 1/60, 1/30 şi 1/15 secunde.
4. Armează declanşatorul deplasând cu degetul mare levierul de armare până când acesta se blochează.
5. Încadrează poza folosind vizorul optic cu grad de acoperire necunoscut. (Vizorul pare să fie un simplu tunel, fără nici un fel de mărire sau micşorare.)
6. Declanşează, având grijă ca levierul de armare să nu-i lovească degetele în cursa sa de revenire.

Tare. Şi foarte departe de ergonomia aparatelor de fotografiat compacte moderne, proiectate pentru uzul leneşilor.

Pentru cineva care şi-a descoperit dragostea pentru fotografie făcând poze-n stânga şi-n dreapta cu un aparat Smena, nimic nu este mai străin decât tendinţa aparatelor de fotografiat de astăzi de a oferi un mod de lucru complet automat în care tot ce are fotograful de făcut este să încadreze şi să declanşeze. Unde mai e farmecul ? Şi mai ales : oare ce e în mintea maşinii ? ce efect va avea decizia luată de minusculul său creier electronic ? Mai ales că efectele deciziilor luate automat sunt prost sau deloc documentate.

Asta e moştenirea arhaicului Smena : obsesia controlului asupra parametrilor de expunere. Lipsa totală de încredere în modul de lucru automat. Desconsiderarea considerabilului efort depus pentru rafinarea recunoaşterii scenei încadrate.

Normalmente nici nu mă gândesc să fac o poză în modul Auto, de parcă selectorul de moduri nici nu ar avea poziţia aceea. Raţional, ştiu că în cele mai multe situaţii deciziile microcalculatorului incorporat vor fi cel puţin la fel de bune ca ale mele. Raţional, ştiu cât de mult s-a străduit fabricantul să se asigure că pozele făcute în modul Auto sunt bune. Dar obiceiurile din tinereţe sunt greu de lepădat : aşa că selectorul de moduri stă în poziţia P, şi primele căutări în manual sunt cum se activează şi se foloseşte compensarea de expunere şi deplasarea parametrilor de expunere în modul Programat.

Umbra prăbuşitului imperiu încă se-ntinde asupra minţilor noastre.