Tropaeum Traiani

Un articol de pe situl Xplorio.ro propune o rută alternativă de la Cernavodă la Mangalia, şi anume Cernavodă - (DJ223) Cochirleni - Ion Corvin - (DN3) Adamclisi - Deleni - Cobadin - (DJ391) Negreşti - (la intersecţia cu DJ392 stânga, adică spre est) Movila Verde - Plopeni - (atenţie!) Chirnogeni - (DN38) Negru Vodă - (Calea Mangaliei, DJ391) Mangalia.
Drumul e bun, nimic de zis, iar priveliştea e superbă. Între Cochirleni şi Ion Corvin şoseaua merge aproape de Dunăre, uneori chiar pe malul fluviului care desparte Dobrogea cea exotică de Muntenia valahă. O hartă bună este necesară; este posibil GPS-ul să se piardă în irealitatea balcan-orientală a ţinutului dintre Dunăre şi Mare.

Dunărea la Rasova, văzută de pe marginea drumului judeţean nr. 223 Cernavodă-Ion Corvin. (Fotografie de Alex Pănoiu)

Elementul de interes al acestei rute este comuna Adamclisi¹, cu ruinele municipiului roman Civitas Tropaensium şi cu faimosul Trofeu al lui Traian. Accesul la monument este lesnicios, pe un drum bine întreţinut şi bine marcat. Intrarea costă 6 lei de persoană, şi nimeni nu are nimic împotriva fotografilor.

¹) Primăria comunei menţine un sit Web, mic, maliţios şi rău proiectat, dar orişicât mult, mult mai bun decât nimic.

Monumentul, inaugurat în anul 109, a fost ridicat din ordinul împăratului Traian imediat după cucerirea Daciei, probabil în amintirea victoriei repurtate pe acele locuri împotriva armatei combinate a dacilor şi roxolanilor care încercase să invadeze Moesia de Jos în timpul primului război dacic al lui Traian. Tot acolo, în anul 92 sarmaţii şi dacii zdrobiseră legiunea XXI Rapax (Prădătoarea). În apropierea monumentului de află şi altar ridicat in honorem et in memoriam fortissimorum uirorum qui bello Dacico pro republica morte occubuerunt (în onoarea şi întru pomenirea preaputernicilor bărbaţi care au căzut morţi pentru stat în războiul cu dacii). Nu ştim când au căzut acei fortissimi uiri, dar este limpede că la sfârşitul secolului I şi începutul secolului II au avut loc la Adamclisi mai multe încleştări între romani şi barbari. După cum se ştie, până la urmă romanii au câştigat; apoi au câştigat alţi barbari; apoi alţii; apoi turcii; şi astăzi stăpânim acolo noi valahii, şi ne minunăm de măreţia strămoşilor.

O mie şi nouă sute de ani de ploi, vânturi, invazii barbare şi uitare au ruinat impresionantul monument. Ţăranii, cumani, slavi bulgari, turci şi români l-au despuiat de basoreliefurile frumos sculptate şi de învelişul de piatră fasonată. Când au venit turcii în Dobrogea mai rămăseseră în picioare numai crepidoma de granit şi nucleul tamburului cilindric; aceste biete rămăşiţe colosale i-au impresionat într-atât încât i-au pus numele satului Adam Kilisse, adică Biserica lui Adam.

Meritul de a fi salvat tot ce mai putea fi salvat îi revine lui Grigore Tocilescu, care s-a ocupat de monument între 1892 şi 1890, timp în care a adunat din toată Dobrogea toate piesele pe care le-a putut găsi; după 8 ani de eforturi pe care astăzi a-nţelege nu putem, marele istoric a reuşi să adune cam trei sferturi din monumentul original. Piesele originale se află acum în muzeul din Adamclisi.

Monumentul a fost reconstruit între 1972 şi 1977 pe baza ruinelor şi a rămăşiţelor adunate de Tocilescu, urmându-se propunerea de reconstrucţie a lui Radu Florescu din 1960. Reconstrucţia este amplasată in situ pe crepidoma originală (două din cele 9 trepte ale crepidomei sunt îngropate); fiecare detaliu important din monumentul reconstruit este o copie fidelă a pieselor originale din muzeu. Faţă de ipotezele anterioare, propunerea aleasă pentru reconstrucţie prezintă un tambur cilindric ceva mai înalt şi o pantă mai pronunţată a acoperişului conic, rezultând o înălţime totală de vreo partruzeci de metri. (Vezi o ilustraţie a diferitelor ipoteze de reconstrucţie în Wikipedia.) Nucleul ruinat al monumentului este păstrat în interiorul tamburului reconstruit; o mică uşiţă laterală îngăduie accesul la ele, la nevoie.

Monumentul Tropaeum Traiani de la Adamclisi văzut dinspre sud-vest (puţin la stânga aleii principale). (Fotografie de Alex Pănoiu)

Inscripţia de pe faţa principală a bazei hexagonale a trofeului este păstrată numai parţial. Grigore Tocilescu a reconstituit-o astfel (literele albastru deschis lipsesc sau nu se pot citi):

MARTI·VLTORI IMP·CAESAR·DIVI NERVAE·F·NERVA TRAIANVS·AVG·GERM DACICVS·PONT·MAX TRIB·POTEST·XIII IMP·VI·COS·V·P·P VICTO·EXERCITV·DACORVM ET·SARMATARVM

Marti Vltori Imperator Caesar Diui Neruae filius Nerua Traianus Augustus Germanicus Dacicus Pontifex Maximus Tribunicia Potestate XIII Imperator VI Consul V Pater Patriae Victo exercitu Dacorum et Sarmatarum

Pe româneşte ar veni aşa:

Lui Marte Răzbunătorul. Cezar împăratul, fiul divinului Nerva, Nerva Traian August, învingătorul Germanilor şi Dacilor, Mare Preot, (căruia i s-a acordat) de 13 ori puterea tribuniciană, (aclamat) de 6 ori împărat, (ales) de 5 ori consul, Părinte al Patriei, (a ridicat acest monument) după înfrângerea armatei Dacilor şi Sarmaţilor.

Trofeul din vârful monumentului măsoară 11 metri înălţime şi reprezintă un trunchi de copac îmbrăcat cu armura unui general roman, cu două scuturi atârnate de ramuri. În faţa trofeului se află statuile unui bărbat şi a două femei, reprezentând populaţiile cucerite.

Tropaeum Traiani - trofeul. Vedere din faţă şi vedere din spate. (Fotografii de Alex Pănoiu)

Internetul, cea mai modernă manifestare a spiritului valah mereu neliniştit, dă aripi electronice celor mai năstruşnice păreri. Astfel, situl oficial al grupului Dacia Nemuritoare² publică articolul „Monumentul triumfal al regelui Burebista“ de Virgiliu Oghina, în care este propusă o ipoteză năucitoare: ruinele de la Adamclisi nu aparţin trofeului lui Traian, crede dl. Oghina, ci sunt rămăşiţele unui monument ridicat de cel dintâi şi cel mai mare rege al dacilor întru amintirea unei victorii asupra unei „armat[e] de invazie venită din Orientul Apropiat“.

²) Splendidă ironie: cuvântul „nemuritor“ este compus în limba română din trei elemente toate moştenite din latină. De ce nu Balaurul Dacic? Măcar „balaur“ are oarecari şanse să fie moştenit din substrat...