Textul este reprodus după
La Alma. Povesci noue pentru copii, de Constanţa de Dunca-Schiau, Sibiu, 1881.
Tot ce am făcut a fost să actualizez întrucâtva ortografia textului original, astfel încât să nu-i descurajeze pe cititorii de azi :
- Litera ḑ a fost înlocuită cu z ;
- Grupurile sce/şce şi sci/şci au fost înlocuite cu şte, şti ;
- Literele é, è şi ó au fost înlocuite cu ea şi oa ;
- Literele ĕ şi à au fost înlocuite cu ă ;
- Litera ê a fost înlocuită cu â ;
- Litera û a fost înlocuită cu â, în afară de cuvintele sûnt, sûntem, sûnteţi unde a fost înlocuită cu u simplu ;
- Litera ì a fost înlocuită cu i, cu excepţia cuvântului acì, unde a fost păstrată ;
- A fost eliminată litera u mut de la sfârşitul cuvintelor ântâiu şi roiu.
Am lăsat literele
â şi
î aşa cum le-am găsit, fără a încerca să le aranjez după regulile de azi :
ântâi,
rîde. Am păstrat nemodificată litera
s chiar dacă astăzi am scrie
z în respectiva poziţie :
confusiune,
usele. Nu am corectat utilizarea literei
e acolo unde astăzi am scrie
ie. Tot nemodificate au rămas cuvintele
sei,
seu, pe care astăzi le scriem
săi,
său.
M-am tot gândit dacă să înlocuiesc apostroafele cu liniuţe de unire (sau să le elimin atunci când apar în poziţii în care astăzi nu scriem nimic). Până la urmă mi-am zis că n-are rost, nimeni nu se va poticni din cauză că va vedea scris s’a şi să’l în loc de s-a şi să-l.
Am corectat numai greşelile de tipar cu totul evidente:
înfipgite (în loc de
înfipgi-te),
sperà (în loc de
spera),
ficei (în loc de
fiicei),
dute (în loc de
du-te),
ve’ţi (în loc de
veţi),
dragoşte (în loc de
dragoste).
Dacă vă place această poveste, puteţi de asemenea să descărcaţi
cartea în format electronic, sau să citiţi şi celalte poveşti :
Boldul ascultător
de Constanţa de Dunca-Schiau.
1881
I.
Boldul ascultă de nănaşa sa
Oameni mari şi mici, tineri şi bătrâni, barbaţi şi femei lucrau de dimineaţa în jurul cuptoarelor şi a maşinelor în o fabrică, din Aachen.
Ştiţi că Aachen este unul din cele mai vechi oraşe din Europa. Fiind sub stăpânirea Romanilor, Aachen purta numele de
Aquisgranum, sub francezi se numia
Aix-la-Chapelle.
Împăratul
Carlo-Magno, care a fost mare în toate, mare la trup, mare prin învingerile sale şi mai mare încă prin avântul ce a dat ştiinţelor, artelor, comerciului şi industriei, acest
Carol cel mare ’şi-a ţinut acì pompoasa reşedinţă. Oraşul a fost totdeauna celebru prin apele sale minerale şi acum are încă o mare importanţă prin băile sale, prin comerciul seu şi prin număroasele sale fabrici.
Obiecte de piele şi de carton, de aur şi de aramă, de lână şi de aţă se lucră acì cu gustul şi soliditatea remasă dela francezi, cu stăruinţa şi neoboseala ce caracterisă pre germani.
Să nu vă miraţi deci când vă zic că în fabrica în care am întrat domneşte activitatea unui roi, în mijlocul verei.
Astăzi earăşi avea să nască acì o fiinţă de aceeaşi specie cum se produceau zilnic sute de mii.
Pe la 4 oare după ameazi şi sosi pe lume, deplin sănătos, individul aşteptat. Era lung, drept, subţire, cu cap gros şi picior ascuţit.
O fată curată şi frumuşică îl înfăşă şi boteză. Pe scutecul seu roşu erau imprimate trei cuvinte :
„Bold, bombuşcă, ac cu gamaliă.“
A purta un calendariu întreg de denumiri are multe necuviinţi.
Noul cetăţean se hotări a pleca prin lume, a’şi face carieră sub cel mai simplu din numele multe ce i se dăduse, sub acel de „bold.“
Ca bold îşi luă paşaport să plece în ţeri depărtate.