19 decembrie 2012

Change the Product Key in Windows 8

It may be the case that changing the product key works only if the system was installed from volume license media. It might not work if the system was installed from OEM or retail media. When changing the product key on a volume license system you must use a Multiple Activation Key (MAK) -- OEM or retail keys will definitely not work.

Volume license media contain a generic volume license product key, so that the system can be installed without entering a product key; after the system is installed, it will automatically contact a Key Management Service server on the corporate network and all will be well -- unless there is no such server.

There are two ways of changing the product key on volume license versions of Windows 8:
  • The semi-graphical way:
     
    1. Open a console (mouse cursor to lower left corner, right-click, choose Command Prompt), or open the Run dialog box (<Windows><r>, or mouse cursor to lower left corner, right-click, choose Run).
       
    2. Run

      slui.exe 3
       
  • The command-line way:
     
    1. Open a console with elevated privileges, i.e., mouse cursor to lower left corner, right-click, choose Command Prompt (Admin).
       
    2. Run

      slmgr.vbs -ipk <product-key>

      for example (this is not a valid Multiple Activation Key),

      slmgr.vbs -ipk AAAAA-BBBBB-CCCCC-DDDDD-EEEEE
       
    3. Run

      slmgr.vbs -ato
I hope this works for you. There is no warranty. Note that by following these instructions you may cause the computer to self destruct, or worse. Proceed at your own risk. Your mileage may vary.

20 octombrie 2012

La Alma. Povesci noue pentru copii, de Constanţa de Dunca-Schiau

Cartea Constanţei de Dunca-Schiau, „La Alma. Povesci noue pentru copii“ (Sibiu, 1881) este acum disponibilă în format electronic la

Cartea poate fi descărcată în multiple formate:
  • MOBI (pentru Kindle),
  • EPUB (pentru marea majoritate a cititoarelor de cărţi electronice, singura excepţie notabilă fiind Kindle),
  • HTML, şi
  • PDF.
Versiunile MOBI şi EPUB sunt prezentate cu ortografia parţial actualizată prin înlocuirea literelor care astăzi nu se mai folosesc şi prin înlocuirea grupurilor sce şi sci cu şte şi şti; versiunea în format PDF este disponibilă numai cu ortografia originală, iar versiunea în format HTML este disponibilă atât cu ortografia originală cât şi cu ortografia parţial actualizată.

Dacă aveţi observaţii privind prezentarea cărţii sau dacă doriţi un alt format electronic atunci puteţi să lăsaţi un comentariu la acest articol şi voi vedea ce voi putea face.

Puteţi de asemenea citi fiecare poveste separat:

2 septembrie 2012

Degetarul de aur şi degetarul de fier, de Constanţa de Dunca-Schiau

Textul este reprodus după La Alma. Povesci noue pentru copii, de Constanţa de Dunca-Schiau, Sibiu, 1881.

Tot ce am făcut a fost să actualizez întrucâtva ortografia textului original, astfel încât să nu-i descurajeze pe cititorii de azi :
  • Litera a fost înlocuită cu z ;
  • Grupurile sce/şce şi sci/şci au fost înlocuite cu şteşti sau ste, sti, după caz ;
  • Literele é, è şi ó au fost înlocuite cu ea şi oa ;
  • Literele ĕ şi à au fost înlocuite cu ă ;
  • Litera ê a fost înlocuită cu â
  • Litera û a fost înlocuită cu â, în afară de cuvintele sûnt, sûntemsûnteţi unde a fost înlocuită cu u simplu ; 
  • Litera ì a fost înlocuită cu i, cu excepţia cuvântului acì, unde a fost păstrată ;
  • Litera ĭ a fost înlocuită cu i ;
  • A fost eliminată litera u mut de la sfârşitul cuvintelor ântâiu, pociu, voiu.
Am lăsat literele â şi î aşa cum le-am găsit, fără a încerca să le aranjez după regulile de azi : ântâi, aţîţa, rîs, urît. Am păstrat nemodificată litera s chiar dacă astăzi am scrie z în respectiva poziţie : causă, curiositate. Nu am corectat utilizarea literei e acolo unde astăzi am scrie ie. Tot nemodificate au rămas cuvintele seiseu, pe care astăzi le scriem săisău.

M-am tot gândit dacă să înlocuiesc apostroafele cu liniuţe de unire (sau să le elimin atunci când apar în poziţii în care astăzi nu scriem nimic). Până la urmă mi-am zis că n-are rost, nimeni nu se va poticni din cauză că va vedea scris s’a şi ’l în loc de s-a şi să-l.

Am corectat numai greşelile de tipar cu totul evidente: antâiu, étă-l (în loc de étă’l), scapà  (în loc de scăpà), erăşi (în loc de érăşi), l’aş (în loc de ’l-aş), se (în loc de ), IV (în loc de VI), şésă ḑeci (în loc de şésăḑeci), Industria (în loc de industria).

Dacă vă place această poveste, puteţi de asemenea să descărcaţi cartea în format electronic, sau să citiţi şi celalte poveşti :



Degetarul de aur şi degetarul de fier
de Constanţa de Dunca-Schiau
1881

I

    Soarele bătea tocmai în fereastră. Sculele espuse luciau cu atât mai tare. Era la cel ântâi giuvaergiu din calea Mogoşoaiei, stradă ce poartă astăzi numele glorios de „Calea Victoriei“ pentru că victorioasă reîntrase, pe dânsa, în Bucureşti, armata română dela Plevna.
    Diademe de briliante pentru princese, lanţuri masive de aur pentru banchieri şi bogătaşi, tabatiere de argint pentru generali în pensiune, coliete şi braţelete pentru cântăreţe şi artiste, inele şi medailoane pentru mirese, toate străluciau în acea fereastră, ca nicăiurea.
    Mulţi trecători se opreau acì ; mulţi admirau aceste scumpeturi ; dară de cumpărat numai la puţini le da mâna să cumpere. Fie-care obiect costă sute, mii, mii de mii de galbeni. Erau atât de bogate !
    Ce de aur ! Ce de pietre scumpe !
    Între toate aceste minunate giuvaeruri, mai minunat era un degetar de aur. Diamante şi rubine îl împodobeau de sus pănă jos. Toate razele soarelui păreau a fi fost aşezate în el, atât era de sclipitor.
    Ceva mai maestros nu se lucrase la Paris ; ceva mai preţios nu se adusese la Bucureşti.
    Dară şi ceva mai închipuit pe frumuseţa şi bogăţia lui greu s’ar fi aflat pe lume.
    Să fi văzut cu ce mândrie se uita de sus, de pe perina sa de catifea roşie ! Nici ţiganul când s’a făcut domn n’o fi fost mai trufaş.
    Ce privire ! oh ! ce privire de despreţ era acea ce arunca el pe lădăţuia de lemn alb a unui copil care vindea, pe stradă, degetare de fier !
    Eu nu o poci uita.

31 august 2012

Floarea din rai, de Constanţa de Dunca-Schiau

Textul este reprodus după La Alma. Povesci noue pentru copii, de Constanţa de Dunca-Schiau, Sibiu, 1881.

Tot ce am făcut a fost să actualizez întrucâtva ortografia textului original, astfel încât să nu-i descurajeze pe cititorii de azi :
  • Litera a fost înlocuită cu z ;
  • Grupurile sce/şce şi sci/şci au fost înlocuite cu şteşti ;
  • Literele é, è şi ó au fost înlocuite cu ea şi oa ;
  • Literele ĕ şi à au fost înlocuite cu ă ;
  • Litera ê a fost înlocuită cu â
  • Litera û a fost înlocuită cu â, în afară de cuvintele sûnt, sûntemsûnteţi unde a fost înlocuită cu u simplu ; 
  • Litera ì a fost înlocuită cu i, cu excepţia cuvântului acì, unde a fost păstrată ;
  • A fost eliminată litera u mut de la sfârşitul cuvintelor raiu, soiu, căpătâiu.
Am lăsat literele â şi î aşa cum le-am găsit, fără a încerca să le aranjez după regulile de azi : ânger, înghîmfare. Am păstrat nemodificată litera s chiar dacă astăzi am scrie z în respectiva poziţie : rosă, sbura. Nu am corectat utilizarea literei e acolo unde astăzi am scrie ie. Tot nemodificate au rămas cuvintele seiseu, pe care astăzi le scriem săisău.

M-am tot gândit dacă să înlocuiesc apostroafele cu liniuţe de unire (sau să le elimin atunci când apar în poziţii în care astăzi nu scriem nimic). Până la urmă mi-am zis că n-are rost, nimeni nu se va poticni din cauză că va vedea scris s’a şi ’l în loc de s-a şi să-l.

Am corectat numai greşelile de tipar cu totul evidente: ne călcate, sciintifice (în loc de sciinţifice), Dḑeu (în loc de D-ḑeu), mari (în loc de mare), pliscul (în loc de piscul), vĕḑut’o (în loc de vĕḑut-o), értăne (în loc de értă-ne).

Dacă vă place această poveste, puteţi de asemenea să descărcaţi cartea în format electronic, sau să citiţi şi celalte poveşti :



Floarea din rai
de Constanţa de Dunca-Schiau.
1881

I

    Un ânger sbura prin ceriu. Braţele îi erau pline de flori.
    Sburând, el mirosea şi săruta florile sale. Şi cum le mirosea şi le săruta una îi scăpă din mâni.
    Oamenii, văzând-o, cugetau că a căzut din ceriu o stea ; dar’ era o rosă din paradis ce lunecase pe pământ.
    Din întâmplare ea picase la marginea unei păduri tinere, între neşte tufoşi mărăcini.
    Floarea din rai îndată şi prinde rădăcină, sloboade mlădiţe ; crengele’i cresc şi se acoper de frunză şi flori cum nu s’au mai văzut pe acì.
    Un spin o zăreşte.
    El se pleacă, se uită, o măsură din vârf până la tulpină, şi vorbind cu parapon zice mărăcinilor :
    — Ean veniţi vedeţi ce oaspe nou ne-a sosit, ce comedie de floare s’a ivit pe acì.
    Scai, scăeţi, ghimpi, urzici şi ce mai locuia prin pregiur, toţi aleargă strigând :
    — Ce ?
    — Cum ?
    — Cine ?
    — De unde ?
    — Copiii mei, cine e ? de unde e ? mă întreb şi eu, zice un tufar de porumbrele gros şi spinos. Priviţi numai bine şi judecaţi, floare naturală e aceasta ?… Nici coloare, nici miros, nici formă, nici figură cum le dă D-zeu.
    — Ferească sântul, cu noi nu seamână, adauge un ascuţit scăiuleţ.
    — O fi plantă americană, observă, cu ironiă, o holeră rusească, venită pe acì dela 48 ; dară care se bucura deja de indigenatul cel mare.
    — Aşa ! plantă americană ! Am fost şi eu prin fel de fel de grădini în viaţa mea ; chiar orangeriile împărăteşti n’au remas necălcate de mine… Ştiu şi eu ceva ; dară soi de acest de floare nicăirea n’am întâlnit.
    Urzica vorbise acuma şi încă cu o înghîmfare doctorală.

Oglinda pocită, de Constanţa de Dunca-Schiau

Textul este reprodus după La Alma. Povesci noue pentru copii, de Constanţa de Dunca-Schiau, Sibiu, 1881.

Tot ce am făcut a fost să actualizez întrucâtva ortografia textului original, astfel încât să nu-i descurajeze pe cititorii de azi :
  • Litera a fost înlocuită cu z ;
  • Grupurile sce/şce şi sci/şci au fost înlocuite cu şte, şti sau ste, sti, după cum a fost cazul;
  • Literele é, è şi ó au fost înlocuite cu ea şi oa ;
  • Literele ĕ şi à au fost înlocuite cu ă ;
  • Litera ê a fost înlocuită cu â
  • Litera û a fost înlocuită cu â, în afară de cuvintele sûnt, sûntemsûnteţi unde a fost înlocuită cu u simplu ; 
  • Litera ì a fost înlocuită cu i, cu excepţia cuvântului acì, unde a fost păstrată ;
Am lăsat literele â şi î aşa cum le-am găsit, fără a încerca să le aranjez după regulile de azi : ânger, urît. Am păstrat nemodificată litera s chiar dacă astăzi am scrie z în respectiva poziţie : sbura, sdrobi. Nu am corectat utilizarea literei e acolo unde astăzi am scrie ie. Tot nemodificate au rămas cuvintele seiseu, pe care astăzi le scriem săisău.

M-am tot gândit dacă să înlocuiesc apostroafele cu liniuţe de unire (sau să le elimin atunci când apar în poziţii în care astăzi nu scriem nimic). Până la urmă mi-am zis că n-are rost, nimeni nu se va poticni din cauză că va vedea scris s’a şi ’l în loc de s-a şi să-l.

Am corectat numai greşelile de tipar cu totul evidente: plătitus’au (în loc de plătitu-s’au), Unchiul (în loc de unchiul), rida (în loc de ridă).

Dacă vă place această poveste, puteţi de asemenea să descărcaţi cartea în format electronic, sau să citiţi şi celalte poveşti :



Oglinda pocită
de Constanţa de Dunca-Schiau.
1881

    Am cetit odată o poveşte. E de mult de atunci. Eram încă copilă. Întreagă nu o ştiu. Începutul numai ’mi-l amintesc. A fost cam aşa :
    De mult, de mult, pe la începutul lumei, erau toţi oamenii fericiţi. Un om pre altul iubia ; un om părea altuia frumos. De era ceva urît pe lume de văzut urîtul nu’l vedea nimenea.
    Sufletele erau curate toate, ochii toţi limpezi. Parecă era tot soare, tot lumină, tot verdeaţă, tot căldură pretutindene. Umbră, noapte, întunerec nicăirea. Cum să nu fie atunci omul deplin fericit.
    Aşa au trecut ani şi veacuri.
    Dară ceriul cel mai albastru se întunecă câte odată ; furtuni de multe ori din senin se nasc.
    Într’o zi, când era mai soare şi mai frumos, un tunet bubuie, vântul urlă, norii se adună, vijelia isbucneşte, pământul se cutremură, pietrele se restoarnă, iadul se deschide : născocitorul relelor se iveşte pe pământ.
    Era negru şi hidos. Avea ochi pe tot corpul, o singură mână, şepte picioare, cincisprăzece limbi ascuţite şi împungătoare.
    În sutele’i de ochi avea câte un compas şi tot compasul măsura strîmb.

28 august 2012

Ţiganozaurul şi rostul presei

Trebuie să recunoaştem că Géraldine Garcia are o fărâmă de geniu. Numele de Atsinganosaurus, pe care l-a dat genului de titanozaur pe care l-a descoperit în Gresia cu Reptile de la Velaux, este spectaculos. Atsinganosaurus, adică ţiganozaur : să nu mai spună nimeni că paleontologia nu este plină de umor.

Dar presa Valahă a aflat ! Nimic nu-i scapă privirii agere a jurnalistului Românesc !
  • Antena 3, 25 august 2012 : „Francezii au descoperit « dinozaurul ţigan ». Care este legătura cu România“. Antena 3 declară a că a preluat o ştire dată de agenţia France Presse, conform căreia ar fi vorba de o specie „nou-descoperită“ de dinozauri ierbivori (cu i, pentru că jos corectorii !).
  • Evenimentul Zilei, 26 august 2012 : „Francezii ne umilesc din nou. Au descoperit « dinozaurul țigan, văr cu cel din România »“. Articolul informează că „într-un sit paleontologic situat în Aix-en-Provence, în sud-estul Franţei, s-au descoperit fosilele unui dinozaur Atsinganosaurus Velauciensis, din familia titanozaurilor“ (corect ar fi fost Atsinganosaurus velauciensis, cu litere cursive şi cu numele specific scris cu literă mică, dar de, este Evenimentul Zilei) şi că „dinozaurul a fost ierbivor“ (aşa, ierbivor, cu i, ca şi în ştirea Antenei 3). Spre deosebire de Antena 3, EVZ nu are nici minimul bun-simţ să spună de unde a aflat de ţiganozaur.
  • Şi de aici multe alte organe şi organele de presă iau noutatea şi o repetă papagaliceşte ca nişte papagali.
În fapt şi-n realitate, articolul prin care Géraldine Garcia, Sauveur Amico şi colegii lor au anunţat descoperirea bietului ţiganozaur, „A new Titanosaur genus (Dinosauria, Sauropoda) from the Late Cretaceous of southern France and its paleobiogeographic implications“, a apărut în Buletinul societăţii geologice franceze, vol. 181 nr. 3, din luna mai a anului 2010. Două mii zece. Acum doi ani şi mai bine. Şi, după cum ne informează Wikipedia, fântâna tuturor cunoştinţelor, a celor care-s adevărate şi a celor care nu-s, „le nom générique Atsinganosaurus est dérivé du grec τσιγγάνος (tsingános) ou αθίγγανος (athínganos), les deux signifiant « tzigane » car l'espèce a peut-être migré de l'est vers l'ouest, et velauciensis d'après le lieu de sa découverte, Velaux - La Bastide Neuve“. Nu traduc pentru că, după cum ştim cu toţii, România este un pays francophone.

Tot Wikipedia, săraca, ne oferă şi un indiciu de la care am putea pleca într-o-ncercare de a reconstitui ştirea originală. Articolul din Wikipedia franţuzească citează, aiurea-n tramvai cum e obiceiul pe Wikipedia, dar citează, un articolaş din bine-cunoscutul ziar Răcnetul Marsiliei, pardon, La Marseillaise, intitulat „Voilà l’atsinganosaurus“ (24 august, cu o zi înainte de bomba Antenei 3). Dincolo de titlul nepotrivit, articolul e scris binişor, şi explică despre ce e vorba : joi, 23 august, echipa de paleontologi condusă Géraldine Garcia a ţinut o conferinţă de presă la Velaux pentru a marca încheierea săpăturilor din situl Grès à Reptiles. Cu această ocazie, echipa de paleontologi a trecut în revistă descoperirile făcute în 10 ani de săpături, printre care ţiganozaurul a figurat la loc de cinste, ca fiind singurul element cu adevărat notabil printre crocodilii comuni şi ţestoasele mai degrabă ordinare.

Să reconstituim firul întâmplărilor:
  1. În 2002 sau 2003 (depinde de unde citim), Géraldine Garcia şi colegii ei încep săpăturile la Gresia cu Reptile, comuna Velaux, lângă Aix-en-Provence, judeţul Bouches-du-Rhône, statul Franţa.
  2. Prin 2009, ei descoperă rămăşiţele pietrificate ale unui dinozaur, care se dovedeşte a fi o specie nouă şi chiar un gen nou de titanozaur.
  3. În 2010, Buletinul societăţii geologice franceze publică articolul în care noul gen şi noua specie sunt descrise şi denumite Atsinganosaurus velauciensis.
  4. Pe 23 august 2012 şantierul paleontologic este declarat închis, şi cu această ocazie echipa de paleontologi ţine o conferinţă de presă la Velaux, în care prezintă rezultatele muncii lor de 10 ani, printre care, desigur, şi ţiganozaurul.
  5. Conferinţa de presă este reflectată de ziarul local La Marseillaise printr-un articol apărut pe 24 august. Conţinutul articolului e cât se poate de corect, dar titlul său,  „Voilà l’atsinganosaurus“, dă impresia că descoperirea este recentă.
  6. Agenţia France Presse prelucrează lejer textul, introducând ideea că numele de ţiganozaur se datorează  „afinităţilor cu verii săi din România“ (ah unde-ar mai fi Franţa fără vorbe de duh). Anunţul de presă este preluat de Le Figaro etc.
  7. Pe 25 august ştirea ajunge şi la Bucureşti, unde, pe fondul crizei economice, penuria de simţ al umorului face ca presa Valahă să declare că ne aflăm în faţa unei umilinţe naţionale.
Şi unii se mai întreabă de ce tot mai multă lume consideră că valoarea celor mai multe organe de presă tradiţionale este nulă sau poate chiar negativă.

În încheiere, semnalez că în urma unei discuşii savante forumiştii de pe ComputerGames.ro au găsit cea mai probabilă cauză a dispariţiei ţiganozaurului : „a murit de foame că nu a găsit fiare vechi pe care să le vânda ca să-şi cumpere frunze sau whatever“. Tot acolo, şi niciunde în vreo altă publicaţie, se face observaţia de bun-simţ că  „nu există dinozauri ţigani, ci numai dinozauri de etnie Romă“ ; atrag pe această cale atenţia Comisiei Internaţionale de Nomenclatură Zoologică asupra gravei incorectitudini politice şi o însemn stăruitor să depună toate eforturile necesare pentru ca în cel mai scurt timp posibil numele genului să fie schimbat în Rromasaurus.

    25 august 2012

    Boldul ascultător, de Constanţa de Dunca-Schiau

    Textul este reprodus după La Alma. Povesci noue pentru copii, de Constanţa de Dunca-Schiau, Sibiu, 1881.

    Tot ce am făcut a fost să actualizez întrucâtva ortografia textului original, astfel încât să nu-i descurajeze pe cititorii de azi :
    • Litera a fost înlocuită cu z ;
    • Grupurile sce/şce şi sci/şci au fost înlocuite cu şteşti ;
    • Literele é, è şi ó au fost înlocuite cu ea şi oa ;
    • Literele ĕ şi à au fost înlocuite cu ă ;
    • Litera ê a fost înlocuită cu â
    • Litera û a fost înlocuită cu â, în afară de cuvintele sûnt, sûntemsûnteţi unde a fost înlocuită cu u simplu ; 
    • Litera ì a fost înlocuită cu i, cu excepţia cuvântului acì, unde a fost păstrată ;
    • A fost eliminată litera u mut de la sfârşitul cuvintelor ântâiu şi roiu.
    Am lăsat literele â şi î aşa cum le-am găsit, fără a încerca să le aranjez după regulile de azi : ântâi, rîde. Am păstrat nemodificată litera s chiar dacă astăzi am scrie z în respectiva poziţie : confusiune, usele. Nu am corectat utilizarea literei e acolo unde astăzi am scrie ie. Tot nemodificate au rămas cuvintele seiseu, pe care astăzi le scriem săisău.

    M-am tot gândit dacă să înlocuiesc apostroafele cu liniuţe de unire (sau să le elimin atunci când apar în poziţii în care astăzi nu scriem nimic). Până la urmă mi-am zis că n-are rost, nimeni nu se va poticni din cauză că va vedea scris s’a şi ’l în loc de s-a şi să-l.

    Am corectat numai greşelile de tipar cu totul evidente: înfipgite (în loc de înfipgi-te), sperà (în loc de spera), ficei (în loc de fiicei), dute (în loc de du-te), ve’ţi (în loc de veţi), dragoşte (în loc de dragoste).

    Dacă vă place această poveste, puteţi de asemenea să descărcaţi cartea în format electronic, sau să citiţi şi celalte poveşti :



    Boldul ascultător
    de Constanţa de Dunca-Schiau.
    1881

    I.
    Boldul ascultă de nănaşa sa

        Oameni mari şi mici, tineri şi bătrâni, barbaţi şi femei lucrau de dimineaţa în jurul cuptoarelor şi a maşinelor în o fabrică, din Aachen.
        Ştiţi că Aachen este unul din cele mai vechi oraşe din Europa. Fiind sub stăpânirea Romanilor, Aachen purta numele de Aquisgranum, sub francezi se numia Aix-la-Chapelle.
        Împăratul Carlo-Magno, care a fost mare în toate, mare la trup, mare prin învingerile sale şi mai mare încă prin avântul ce a dat ştiinţelor, artelor, comerciului şi industriei, acest Carol cel mare ’şi-a ţinut acì pompoasa reşedinţă. Oraşul a fost totdeauna celebru prin apele sale minerale şi acum are încă o mare importanţă prin băile sale, prin comerciul seu şi prin număroasele sale fabrici.
        Obiecte de piele şi de carton, de aur şi de aramă, de lână şi de aţă se lucră acì cu gustul şi soliditatea remasă dela francezi, cu stăruinţa şi neoboseala ce caracterisă pre germani.
        Să nu vă miraţi deci când vă zic că în fabrica în care am întrat domneşte activitatea unui roi, în mijlocul verei.
        Astăzi earăşi avea să nască acì o fiinţă de aceeaşi specie cum se produceau zilnic sute de mii.
        Pe la 4 oare după ameazi şi sosi pe lume, deplin sănătos, individul aşteptat. Era lung, drept, subţire, cu cap gros şi picior ascuţit.
        O fată curată şi frumuşică îl înfăşă şi boteză. Pe scutecul seu roşu erau imprimate trei cuvinte :
        „Bold, bombuşcă, ac cu gamaliă.“
        A purta un calendariu întreg de denumiri are multe necuviinţi.
        Noul cetăţean se hotări a pleca prin lume, a’şi face carieră sub cel mai simplu din numele multe ce i se dăduse, sub acel de „bold.“
        Ca bold îşi luă paşaport să plece în ţeri depărtate.