Degetarul de aur şi degetarul de fier, de Constanţa de Dunca-Schiau

Textul este reprodus după La Alma. Povesci noue pentru copii, de Constanţa de Dunca-Schiau, Sibiu, 1881.

Tot ce am făcut a fost să actualizez întrucâtva ortografia textului original, astfel încât să nu-i descurajeze pe cititorii de azi :

• Litera ḑ a fost înlocuită cu z ;
• Grupurile sce/şce şi sci/şci au fost înlocuite cu şte, şti sau ste, sti, după caz ;
• Literele é, è şi ó au fost înlocuite cu ea şi oa ;
• Literele ĕ şi à au fost înlocuite cu ă ;
• Litera ê a fost înlocuită cu â ; 
• Litera û a fost înlocuită cu â, în afară de cuvintele sûnt, sûntem,  sûnteţi unde a fost înlocuită cu u simplu ; 
• Litera ì a fost înlocuită cu i, cu excepţia cuvântului acì, unde a fost păstrată ;
• Litera ĭ a fost înlocuită cu i ;
• A fost eliminată litera u mut de la sfârşitul cuvintelor ântâiu, pociu, voiu.

Am lăsat literele â şi î aşa cum le-am găsit, fără a încerca să le aranjez după regulile de azi : ântâi, aţîţa, rîs, urît. Am păstrat nemodificată litera s chiar dacă astăzi am scrie z în respectiva poziţie : causă, curiositate. Nu am corectat utilizarea literei e acolo unde astăzi am scrie ie. Tot nemodificate au rămas cuvintele sei, seu, pe care astăzi le scriem săi, său.

M-am tot gândit dacă să înlocuiesc apostroafele cu liniuţe de unire (sau să le elimin atunci când apar în poziţii în care astăzi nu scriem nimic). Până la urmă mi-am zis că n-are rost, nimeni nu se va poticni din cauză că va vedea scris s’a şi să’l în loc de s-a şi să-l.

Am corectat numai greşelile de tipar cu totul evidente: antâiu, étă-l (în loc de étă’l), scapà  (în loc de scăpà), erăşi (în loc de érăşi), l’aş (în loc de ’l-aş), se (în loc de sĕ), IV (în loc de VI), şésă ḑeci (în loc de şésăḑeci), Industria (în loc de industria).

Dacă vă place această poveste, puteţi de asemenea să descărcaţi cartea în format electronic, sau să citiţi şi celalte poveşti :

• Şoarecele şi fiul său
• Privighitoarea şi împăratul
• Scroafa şi lupul
• Boldul ascultător
• Oglinda pocită
• Floarea din rai.

Degetarul de aur şi degetarul de fier

de Constanţa de Dunca-Schiau

1881

I

    Soarele bătea tocmai în fereastră. Sculele espuse luciau cu atât mai tare. Era la cel ântâi giuvaergiu din calea Mogoşoaiei, stradă ce poartă astăzi numele glorios de „Calea Victoriei“ pentru că victorioasă reîntrase, pe dânsa, în Bucureşti, armata română dela Plevna.
    Diademe de briliante pentru princese, lanţuri masive de aur pentru banchieri şi bogătaşi, tabatiere de argint pentru generali în pensiune, coliete şi braţelete pentru cântăreţe şi artiste, inele şi medailoane pentru mirese, toate străluciau în acea fereastră, ca nicăiurea.
    Mulţi trecători se opreau acì ; mulţi admirau aceste scumpeturi ; dară de cumpărat numai la puţini le da mâna să cumpere. Fie-care obiect costă sute, mii, mii de mii de galbeni. Erau atât de bogate !
    Ce de aur ! Ce de pietre scumpe !
    Între toate aceste minunate giuvaeruri, mai minunat era un degetar de aur. Diamante şi rubine îl împodobeau de sus pănă jos. Toate razele soarelui păreau a fi fost aşezate în el, atât era de sclipitor.
    Ceva mai maestros nu se lucrase la Paris ; ceva mai preţios nu se adusese la Bucureşti.
    Dară şi ceva mai închipuit pe frumuseţa şi bogăţia lui greu s’ar fi aflat pe lume.
    Să fi văzut cu ce mândrie se uita de sus, de pe perina sa de catifea roşie ! Nici ţiganul când s’a făcut domn n’o fi fost mai trufaş.
    Ce privire ! oh ! ce privire de despreţ era acea ce arunca el pe lădăţuia de lemn alb a unui copil care vindea, pe stradă, degetare de fier !
    Eu nu o poci uita.