Smena şi neîncrederea în modul Auto

Vorba marelui povestitor, nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la aparatul de fotografiat Smena 8M, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie ! Pentru că primele poze cu Smena le-am făcut, şi primele aplicaţii ale teoriei din spatele artei pe Smena le-am încercat.

Smena, adică schimbul sau schimbarea : un nume plin de avânt revoluţionar pentru un aparat de fotografiat  care practic n-a evoluat de loc între 1961 (când modelul Smena 6 a înlocuit obiectivul T-42 de 40 mm f/5,6 al lui Smena 5 cu T-43 40 mm f/4) şi 1995 (când fabrica LOMO a aflat de destrămarea Uniunii Sovietice şi a oprit producţia).

Vedeţi dumneavoastră, este adevărat că în vremurile epocii de aur IOR-ul pretindea că produce aparate de fotografiat, anume seria Orizont ; este adevărat că pentru cine avea bani de dat se găseau aparate Praktica şi Zenit cu vizare prin obiectiv şi exponometru incorporat ; dar pentru marea masă a amatorilor, Smena era aparatul de fotografiat.

Not enough server storage is available to process this command, sau Event ID 2017

Dacă utilizaţi un calculator care rulează Windows 7 ca server de fişiere, atunci este posibil să se întâmple ca sistemele client să se plângă că nu pot crea, modifica sau salva fişiere, nu pot accesa directoare şi în general că serverul refuză să le satisfacă cererile. Mesajele de eroare semnalate de client sunt variabile, şi depind de mediul de lucru, de fazele lunii şi de timpul probabil ; mai des întâlnit este mesajul „not enough server storage is available to process this command“. La examinarea evenimentelor înregistrate de server se constată o mulţime de evenimente cu identificatorul 2017, şi cu explicaţia „the server was unable to allocate from the system nonpaged pool because the server reached the configured limit for nonpaged pool allocations“.

De multe ori această situaţie neplăcută poate fi evitată prin modificarea parametrului Size al serviciului Server. Parametrul

HKLM\ System\ CurrentControlSet\ Services\ LanmanServer\ Parameters\ Size

poate lua 3 valori, anume 1, 2 sau 3. În Windows 7 valoarea implicită este 1.

• 1 — minimizează consumul de memorie. Această valoare este potrivită pentru calculatoarele care nu sunt folosite ca servere de fişiere.
• 2 — caută un echilibru între consumul de memorie şi performanţa ca server de fişiere.
• 3 — maximizează performanţa ca server de fişiere. Această valoare este potrivită pentru calculatoarele folosite intens ca servere de fişiere.

După modificarea parametrului Size trebuie să reîncărcaţi sistemul de operare, sau să opriţi şi să porniţi serviciul Server :

C:\Windows\system32> net stop server
These workstations have sessions on this server:
<workstation name or address>
Do you want to continue this operation? (Y/N) [Y]: y
The following services are dependent on the Server service.
Stopping the Server service will also stop these services.
   HomeGroup Listener
   Computer Browser
Do you want to continue this operation? (Y/N) [N]: y
The HomeGroup Listener service is stopping.
The HomeGroup Listener service was stopped successfully.
The Computer Browser service is stopping...
The Computer Browser service was stopped successfully.
The Server service is stopping.
The Server service was stopped successfully.

C:\Windows\system32> net start server
The Server service is starting.
The Server service was started successfully.

Edificiul Roman cu mozaic din Constanţa

Edificiul Roman cu mozaic din Constanţa a fost descoperit din întâmplare în anul 1959, de către constructorii care săpau fundaţia unui bloc ; construcţia blocului a fost imediat abandonată şi locul a intrat în atenţia arheologilor. Câteva fotografii din timpul cercetărilor iniţiale sunt disponibile pe  Internet fiind publicate de echipa i-Tour.

Edificiul a funcţionat din secolul al treilea până în secolul al şaptelea, fiind o parte a unui complex de clădiri din cadrul portului Roman. Din cei 2000 de metri pătraţi cât a avut mozaicul se mai păstrează cam 700, ceea ce e oricum foarte mult. Din câte înţeleg arheologii, etajul superior al construcţiei, unde se găseşte podeaua cu mozaic, era folosit ca spaţiu public pentru comercianţii care activau în port. Etajele inferioare erau folosite ca spaţii de lucru şi de depozitare.

Edificiul Roman cu mozaic din Constanţa - vedere generală a podelei cu mozaic. (Fotografie de Alex Pănoiu, pe Flickr.)

De existenţa mozaicului din Constanţa ştiam de prin clasa a patra, dar de văzut nu l-am văzut până târziu, nici nu mai ţin bine minte când, dar târziu, poate la-nceputul ultimului deceniu al secolului trecut. Ceea ce ţin bine minte însă este impresia pe care mi-a produs-o prima vizită : pentru că este un loc impresionant. E ceea ce are Valahia mai aproape de un Pompei al nostru. O părticică vie, uluitor de bine păstrată din măreţia care a fost Roma.

Echipajul de pe Mekong sau cursul Amu Dariei

Echipajul de pe Mekong este un roman ştiinţifico-fantastic şi de aventuri Rusesc, scris de Evgheni Voiskunski şi Isai Lukodianov ; prima ediţie Rusă a fost publicată de editura Detghiz în 1962. Cum proza ştiinţifico-fantastică era la mare modă pe atunci, şi dată fiind şi seceta prelungită de romane de aventuri decente care bântuia de ceva vreme meleagurile Valahe, Editura Tineretului din Bucureştii Ilfovului a tradus o repede-repede, astfel încât după numai doi ani, în 1964, ea a ajuns în mâinile tinerilor Români însetaţi de lumina culturii populare.

Евгений Войскунский, Исай Лукодьянов. Экипаж "Меконга", М., Детгиз, 1962.

Părinţii unuia dintre colegii mei de liceu s-au numărat printre cei care au cumpărat-o ; au citit-o şi au pus-o bine în bibliotecă. Când colegul sus-pomenit a ajuns la vârsta romanelor de aventuri a citit-o şi el şi i-a plăcut ; şi cum dintr-una-ntr-alta, fiind noi prieteni, am ajuns să vorbim de romane ştiinţifico-fantastice, care ne plăceau amândurora, eu i-am împrumutat Nebuloasa din Andromeda a lui Ivan Efremov, cea mai izbutită dintre utopiile comuniste, iar el mi-a dat să citesc Echipajul de pe Mekong.

Vedeţi dumneavoastră, Nebuloasa din Andromeda este o carte ca o sirenă, atrăgătoare dar periculoasă. Acţiunea romanului publicat în 1957 se desfăşoară în viitorul îndepărtat, când întreaga omenire trăieşte într-o societate comunistă perfectă, din care au dispărut nu numai naţiunile şi banii, dar şi gelozia, răutatea şi prostia. Un fir al naraţiunii urmăreşte aventurile lui Erg Noor, un cosmonaut veteran, născut pe o navă cosmică ; alte fire narative se desfăşoară pe Pământ, unde diferite personaje fac experienţe ştiinţifice îndrăzneţe dar periculoase, comunică cu civilizaţiile extraterestre din Marele Cerc şi în general duc vieţi interesante dar, graţie naturii omului nou, esenţialmente neconflictuale. Culmea e că Efremov reuşeşte să imagineze o societate comunistă care nu e complet incredibilă ; spre ruşinea mea, de abia după câţiva ani (şi după armată) mi-am dat seama cât de searbădă şi înrobitoare ar fi lumea descrisă în carte.

Dar nu despre Andromeda lui Efremov este vorba în acest articol, ci despre Mekongul lui Voiskunski şi Lukodianov, şi despre Amu Daria.

Mersul urbanizării martirologice la Braşov

Braşovul şi-a-ntins teritoriul urban, intravilan cum se zice, până la ieşirea din Timişul de Sus. Atenţie şoferi ! De acum înainte bucata de drum de la Timişul de Sus la Braşov este considerată în localitate, aşa că viteza maximă este limitată potrivit bunului plac al bunului primar al Braşovului, sfătuit de bunii săi sfetnici.

Prin această întindere a fost atins, fără nici o cheltuială şi cu minim de efort, dezideratul reducerii timpului de călătorie de la Bucureşti la Braşov. Ce tunele şi viaducte ! Semnătura primarului este mai puternică decât geografia.

Intrarea în Braşov dinspre sud pe DN1 (fotografie Alex Pănoiu, pe Flickr).

Vedem de aici că martirii, deşi sfinţi, au păcatele lor ; şi dintre acestea păcatul lăcomiei trece de la martirii oameni la martirii oraşe.

Noutăţi tehnologice în fotografia numerică

Luna iunie a anului 2011 a fost neobişnuit de bogată în noutăţi tehnologice în domeniul fotografiei:

• SonyAlphaRumors a publicat primele fotografii şi specificaţii credibile ale mult-aşteptatului A77: 24 megapixeli, ISO până la 102400, vizor electronic cu 3 milioane de puncte şi GPS incorporat. Odată cu A77 va fi lansat şi A65, succesorul lui A55. Se pare că cele două modele vor fi anunţate în august.
• Pentax a introdus o nouă familie de aparate de fotografiat cu obiective interschimbabile, Pentax Q, caracterizată prin utilizarea unui senzor de 1/2,3 ţoli. Noua familie a stârnit nesfârşite discuţii, întrebarea fundamentală fiind ce rost are?
• Nou-născuta firmă Lytro a anunţat intenţia de a dezvolta un aparat de fotografiat capabil să captureze imagini care pot fi puse la punct în post-procesare. Ideea lui Ren Ng este de a captura MxM pixeli fizici pentru fiecare pixel logic cu intenţia ca fotografia luată cu diafragma f:N să poată fi pusă la punct în postprocesare oriunde în profunzimea de câmp corespunzătoare cu f:(NxM/√2) (fără nici un fel de efecte neplăcute introduse de difracţie peste cele corespunzătoare cu diafragma f:N).
• Tamron a introdus obiectivul AF 18-270mm F/3,5 -6,3 Di II VC PZD, disponibil pentru montúrile Nikon, Canon şi Sony (aceasta din urmă, desigur, fără VC). 

Să fie acestă avalanşă un semn al apropierii singularităţii tehnologice ? Nu.

Placidprop

Mergeam eu liniştit la vale pe Ştirbei Vodă, cu gând să trec prin Cişmigiu ca să ajung la pod la Izvor, când ce-mi văd ochii atârnat pe calcanul unuia dintre blocurile acelea cortină de pe Luterană ? Un afiş de propagandă uriaş, de o platitudine exemplară, redactat într-o păsărească de excepţie, atât de placid în lipsa-i de conţinut încât nu m-am putut ţine să nu-l popularizez aici.

Iată-l în întreaga-i lipsă de glorie.

Afişul conţine (1) un antet prin care se aduce cuvenitul tribut birocraţiei Evropeano-Valahe, (2) o ilustraţie menită să atragă atenţia şi (3) un text de propagandă, din nefericire complet neinteligibil.

Indienii cu Pene

Primii Indieni cu Pene de Anul acesta au fost zăriţi şi auziţi în Herăstrău.

În fiecare An, sau cel puţin o Dată la doi Ani, Bucureştenii au parte de Vizita câtorva Indieni cu Pene veniţi tocmai din America de Sud, care se numeşte şi Latină, după Limba vorbită de anumiţi Strămoşi ai Conchistadorilor Spanioli şi ai Exploratorilor Portughezi.

Indienii Americani care vin la Bucureşti sunt întotdeauna buni Cântăreţi, şi de aceea sunt lăsaţi să cânte foarte tare în Locuri foarte aglomerate, cum ar fi pe Trotuarul din faţa Şoping Senterului Unirea sau în Herăstrău pe Aleea care coboară la Lac de la Pavilionul H. Lor le place să cânte în astfel de Locuri pline de Animaţie pentru că din Punct de Vedere al Religiei sunt Animişti, iar din Punct de Vedere al Interesului doresc să-şi vândă Înregistrările realizate la vreun Studiou muzical Ungrovlah.

Un Indian cu Pene în Parcul Herăstrău. Indienii Sud-Americani vin la Bucureşti că să facă cunoscut Valahilor Folclorul Muzical Indian Latino-American şi ca să vândă CD-uri cu sus-zisul Folclor. (Fotografie de Alex Pănoiu, pe Flickr.)

După câte am auzit prin Bucureşti Muzica Folclorică Indiană este plăcută şi mobilizatoare, iar din câte am văzut de multe Ori Indienii stabilesc Legături paşnice cu Fete amatoare de Muzică, al căror Dans şi Prezenţă antrenantă adaugă un Element de Atracţie la Exotismul Costumelor cu Pene şi al Muzicii.

Nu ştiu dacă din Raţiuni de Reciprocitate Cântăreţii Populari Valahi fac la Rândul lor Vizite la Popoarele Latino-Americane de peste Ocean, unde sunt sigur că ar fi bine primiţi pe Străzile marilor Oraşe. Dacă într-adevăr suntem o Naţie politicoasă şi întoarcem Vizitele Culturale atunci Bravo Emisarilor Folclorului Românesc de orice Naţionalitate sau Etnie ar fi ei ; dar dacă nu, atunci Ruşine Ministerelor Afacerilor Externe şi Culturii ! pentru că nu se îngrijesc de Reprezentarea în Lume a Poporului şi Statului.

O panoramă a Casei Scânteii

Casa Scânteii, zadarnic redenumită după 1989 Casa Presei Libere, s-a construit între 1950 şi 1956, după planurile elaborate de arhitectul Horia Maicu sub puternica influenţă a arhitecturii sovietice staliniste ; lucrările de construcţie au fost conduse de prof. dr. Panaite Mazilu.

Horia Maicu este desigur celebrul arhitect comunist care a proiectat Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism din Parcul Libertăţii. După '89 Parcul Libertăţii a devenit Parcul Carol, iar mausoleul, după ce era să fie dărâmat ca să-i facă loc Catedralei Mântuirii Neamului, a fost oficialmente promovat la rangul de Memorial al Eroilor Neamului. În frumosul stil Valah eroii de dinainte au fost deshumaţi şi trimiţi la vatră, iar alţi eroi le-au luat locul vremelnic. Aşa e memoria poporului acestuia, scurtă şi mereu schimbătoare.

O vedere panoramică a Casei Scânteii, fotografiată de pe treptele soclului pe care mai demult stătea statuia lui Lenin. Panorama a fost obţinută combinând două fotografii luate cu F = 5 (28) mm, difragma F / 3,1, timp de expunere 1/2000 s, ISO 100. Unghiul de vedere orizontal este de 85°, corespunzând cu F = 3,6 (20) mm. Distanţa până la corpul central este de aproximativ 200 m, distanţa dintre turnurile laterale este de 260 m.
(Fotografie de Alex Pănoiu, pe Flickr)

În faţa marelui Combinat Poligrafic se găsea mai înainte o statuie uriaşă a lui Lenin conducând popoarele, cum ar veni şi pe poporul Valah, conducându-le însă încotro nu se ştie, sau cine ştie nu spune. Statuia a fost dărâmată în '89 şi dusă de acolo, şi zice-se că n-ar fi fost topită ci c-ar mai exista aproape întreagă pe undeva.

Însă soclul de porfir al imperialei statui a lui Lenin din faţa măreţului Combinat a fost se vede treaba reutilizat pentru expunerea unor lucrări, instalaţii, ale vreunor artişti plastici: aşa că astăzi pe el era aşezată o colivie, iar în colivie un manechin îmbrăcat în roşu şi atârnat de un picior, după cum se vede:

Casa Scânteii cu un prizonier într-o cuşcă pe postamentul lui Lenin, fotografie de Alex Pănoiu, pe Flickr.

Pe o foaie de hârtie, la fel de temporară ca instalaţia expusă, lipită cu scoci de monumentalul postament, stătea scris:

Proiect 1990. „Unde suntem ?“ [de] Ionuţ Theodor Barbu. Curator: Ioana Ciocan. www.ioanaciocan.ro.
Manifest patetic personal: Pe ăsta l-am prins cu câteva zile în urmă. L-am agăţat de un crac în piaţa mare, ca pe culturalul bou jupuit, să te vadă mă lumea ! Săracul şi-a pierdut capul după Epoca iar piciorul i-a fost ciugulit de hămesiţii porumbei ai păcii. Dar noi, unde suntem astăzi ? Păcat, am devenit tociţi la simţuri şi simţiri iar în faţa noastră vedem numai un biet canar roşu !

Nu este clar dacă manifestul personal este al curatoarei sau al artistului, nici dacă creaţiunea are sau nu vreo pretenţie de permanenţă. Dar e limpede că sunt unii prin Bucureştii Ilfovului care umblă după nostalgici să-i prindă şi să-i dea prin târg, să-i râdă lumea ca pe unii care nici până azi n-au înţeles cum devinde treaba cu libertatea pentru care am luptat şi am izbândit.

Americanii l-au (re)găsit pe Lunohod 1

Printre alte activităţi interesante pe care le execută ei în timpul orelor de serviciu, astronomii de la Observatorul Apache Point din New Mexico desfăşoară un program care poartă acronimicul nume de Apache Point Observatory Lunar Laser-ranging Operation, (Operaţia de Telemetrie Lunară a Observatorului Apache Point), nume frumos prescurtat APOLLO. Programul acesta de telemetrie are scopul de a măsura distanţa de la Pământ la Lună cu o precizie de câţiva milimetri, în vederea adunării de date pentru verificarea acurateţii teoriei atracţiei gravitaţionale în general şi a principiului echivalenţei dintre masa inertă şi masa grea, adică, verificarea observaţiei lui Galileo Galilei că toate corpurile cad la fel, indiferent din ce-s făcute.

Măsurarea asta a distanţei de la Pământ la Lună se face folosind impulsuri laser care sunt reflectate înapoi de retroreflectoarele lăsate pe Lună de expediţiile Apollo. Retroreflectoarele lăsate pe Lună de astronauţii Americani sunt bune, dar sunt puţine ; aşa că, neavând speranţa că cineva va mai duce pe Lună altele în viitorul apropiat, astronomii de la Apache Point şi-au adus aminte că pe Lună mai sunt alte două retroreflectoare : cele purtate de roboţii Ruseşti Lunohod 1 şi Lunohod 2. Lunohodul 2 a fost regăsit ceva mai demult şi retroreflectorul său folosit ; rămânea Lunohod 1.

Ruşii, fiind Ruşi, n-au putut să precizeze poziţia finale a robotului (erou de altfel, având în vedere că a funcţionat 322 de zile, de trei ori şi jumătate mai multe decât fusese planificat) decât cu mare aproximaţie. Dar astronomii Apaşi nu s-au lăsat şi s-au tot rugat de NASA pînă când au primit un set de poze de foarte înaltă rezoluţie luate de Lunar Reconnaisance Orbiter în zona în care Ruşii-l pierduseră pe Lunohod 1. Şi l-au găsit.

Se pare că retroreflectorul lui Lunohod 1 este în bună stare (atât de bună că poate fi folosit chiar şi atunci când este în plin soare) şi pe deasupra este amplasat într-o poziţie deosebit de favorabilă pentru nevoile astronomilor de la Apache Point. Conform unui comunicat de presă al NASA, Tom Murphy, şeful Operaţiei de Telemetrie Lunară a Observatorului Apache Point, a declarat că „după patruzeci de ani de tăcere acest robot mai are multe de spus“.

Nimic nu se pierde ci totul se transformă.

GeoSetter

GeoSetter este o aplicaţie gratuită dezvoltată de Friedemann Schmidt pentru afişarea şi manipularea datelor geografice şi a altor metadate (IPTC/XMP/Exif) asociate unei imagini, cum ar fi o fotografie numerică.

• Programul recunoaşte imaginile în format JPEG şi TIFF, precum şi formatele de imagine brută  DNG (Adobe), CRW, CR2 şi THM (Canon), NEF şi NRW (Nikon), MRW (Konica Minolta), PEF (Pentax), ORF (Olympus), ARW, SR2, SRF (Sony), RAF (Fujifilm), RW2 şi RAW (Panasonic), RWL (Leica).
• Pentru modificarea datelor Exif Geosetter se foloseşte de utilitarul ExifTool dezvoltat de Phil Harvey.
• Datele geografice pot fi afişate în Google Maps.
• Se pot adăuga date geografice la una sau mai multe imagini deodată.
• Imaginile pot fi geocodate atât manual (prin culegerea directă a coordonatelor sau folosind Google Maps), cât şi automat pe baza unui fişier NMEA, GPX, PLT, IGC, Sony LOG (produs de exemplu de un tracker GPS-CS1) şi altele.
• Este posibilă copierea datelor geografice asociate unei alte imagini.

GeoSetter funcţionează pe Windows XP, Vista sau 7 şi nu necesită instalare.

Magazine de articole fotografie în Bucureşti

Unul dintre efectele modernizării accelerate a României este reducerea drastică a numărului magazinelor de articole fotografice de calitate. În Bucureşti nu mai sunt decât două magazine fizice care să merite o vizită de plăcere ; locul lor a fost uzurpat de marile centre comerciale, care sunt pe de o parte lipsite de suflet, şi pe de altă parte au întotdeauna un stoc orientat mai degrabă către satisfacerea cerinţelor publicului larg şi mai puţin către variatele interese ale amatorilor pasionaţi.

• F64 (www.f64.ro, str. Vigilenţei nr. 7, sector 5, Bucureşti, între piaţa Naţiunilor Unite şi bulevardul Libertăţii) este cel mai cunoscut şi cel mai bun magazin de articole fotografice din Bucureşti ; are un sit Web foarte bine întocmit, uşor de navigat şi de folosit. Merită vizitat atât pe Web cât şi în lumea reală.
• Foto Hobby (www.fotohobbyshop.ro, str. Covaci nr. 7, sector 3, Bucureşti, în centrul istoric) este celălalt magazin de articole fotografice bucureştean bine cunoscut. Are un sit Web funcţional, chiar dacă mai puţin şlefuit decât al magazinului F64 ; magazinul fizic este mai mic, dar poate ceva mai primitor.
• CamereDigitale.ro (www.cameredigitale.ro) este unul dintre cele mai vechi magazine virtuale de articole fotografice din Bucureşti. Fără a atinge renumele celor două de dinainte, CamereDigitale.ro rămâne un punct de reper pentru fotografii amatori, de vizitat periodic pe Web.
• Dintre magazinele virtuale mai mici se remarcă Digiland (www.digiland.ro), unde se pot găsi uneori articole care lipsesc din stocurile altora. Situl Web este funcţional şi uşor de utilizat, iar personalul amabil şi plin de bunăvoinţă.

Toate aceste magazine acceptă comenzi electronice şi telefonice, şi sunt pregătite să livreze articolele comandate oriunde în ţară.
Pe lângă acestea mai există pentru clătirea ochilor câteva Centre Sony şi un magazin Yellow Store, adică Nikon, în Băneasa Shopping City.

Sfârşitul transmisiunii

Anul trecut, trecând prin Periş, am văzut pe marginea unui lac adormit întru părăsirea-i un stâlp de telegraf îmbătrânit şi despletit, cu sârmele atârnându-i în vânt, o ilustraţie exemplară a progresului uman modern, vorba lui Topârceanu, care aruncă deoparte tot ce-i învechit. Atunci mă uitam după altceva, şi am trecut pe lângă el fără să mă opresc să-l fotografiez.

Şi mi-a părut rău, pentru că nu am încetat să mă gândesc la el. Găsisem şi un titlu pentru fotografie, End of Transmission, Sfârşitul transmisiunii, ‹EOT›, cum ar veni '\x04', control-D, ^D, comanda folosită în Unix pentru a indica sfâşitul introducerii datelor. Luni de zile m-am perpelit aşa, până când n-am mai rezistat şi m-am întors să-l caut.

Şi l-am găsit.

Era neschimbat, la fel de arhaic şi la fel de părăsit. Dar bucuria cea mare e că i-am găsit şi un tovarăş, pe DN1A, lângă Crevedia, un stâlp de telegraf stingher, care încerca să-şi aline singurătatea înclinându-se înspre copacul din preajmă.

Sfârşitul transmisiunii, fotografii de Alexandru Pănoiu (1, 2, 3, 4, 5). Fotografia din stânga e făcută la Periş. Fotografia din dreapta e făcută pe DN1A, pe lângă Crevedia.

Şapte privelişti levantine

Frumuseţea perfecţiunii formale a poeziei lui Şerban Foarţă este câteodată greu de perceput tocmai din cauza extraodinarei bogăţii lingvistice şi culturale care formează materialul cu care se joacă poetul. Pentru a veni în întâmpinarea celor care doresc să se apropie de cele Şapte privelişti levantine propun acest articol, în care sunt explicate multe dintre dificultăţile de vocabular (şi câteva dintre aluziile culturale). Nu este aici vorba de critică literară, exegeză sau hermeneutică, ci numai de o descifrare a cuvintelor care pot pune probleme cititorilor grăbiţi sau nedeprinşi cu larga varietate istorică şi regională a Dacoromânei noatre obişnuite.

Textul este reprodus după Şerban Foarţă, Opera somnia : antologie ; cu o prezentare de Mircea Mihăieş, Editura Polirom, Iaşi, 2000, ISBN 973-683-383-6 ; apărută în colecţia Biblioteca Polirom.